M-am tot gândit pentru o perioadă cu ce să încep seria unor noi articole pe acest blog. Cred că cel mai potrivit subiect este unul actual şi relevant la nivel internaţional precum tragedia aviatică din Ucraina. O tragedie despre care s-au spus multe şi pentru care se găsesc diferiţi vinovaţi. Simpatizanţii lui Putin invocă teoria conspiraţiei şi acuză occidentul, iar în cealaltă extremă se găsesc cei care-l acuză pe Putin ca vinovat direct.
Personal cred că ar trebui să vedem lucrurile dincolo de patosul propriilor noastre simpatii. Ţinând cont de dovezile găsite până la ora aceasta şi de atitudinea guvernului de la Kremlin, cât şi a teroriştilor din Ucraina, cred că singura forţă blamabilă în mod direct este gruparea teroristă care a doborât acel avion. Vorbim aici de o greşeală umană din partea acestora, dar o greşeală a cărei consecinţe trebuie purtate şi de Rusia.
Trebuie purtate şi de Rusia pentru că aceasta a susţinut cu armament şi antrenament militar grupările teroriste de pe teritoriul Ucrainei. Dacă Rusia n-ar fi oferit această susţinere teroriştilor şi ar fi lăsat lucrurile să evolueze în mod natural atunci putem spune cu certitudine că n-ar fi existat nici un accident aviatic de acest gen. Din păcate politica expansionistă a Rusiei nu a permis aşa ceva şi a susţinut forţele anti-occidentale de pe teritoriul ucrainean, teritoriu de care Rusia are nevoie ca scut geopolitic între est şi vest.
Teroriştii au doborât un avion din greşeală, crezând că e cu totul altceva. Cu siguranţă nimeni nu a dorit această tragedie. Kremlinul i-a înarmat pe aceşti zeloţi nebuni şi i-a antrenat. Purtând de asemenea vina prăbuşirii avionului. Dar mai există o parte vinovată în mod indirect. O parte pe care nu o acuză nimeni deşi ar fi putut preveni o astfel de situaţie. Această parte este Uniunea Europeană.
Dacă din partea Americii şi a statelor est europene precum România şi Polonia am văzut mereu o reacţie semnificativă faţă de apucăturile Kremlinului, nu acelaşi lucru se poate spune despre Uniunea Europeană ca ansamblu. Statele din vestul Europei au adoptat şi adoptă o poziţie destul de penibilă faţă de Rusia. Preferând să sacrifice propria demnitate în favoarea gazelor ruseşti aceste state vorbesc cu timiditate, uneori oferind ruşilor şi câteva nave de război.
Acum putem privi în istoria modernă a omenirii şi vom vedea un moment similar. Un moment în care un caporal a pornit să cucerească nişte state mai micuţe din Europa, iar occidentul a tăcut. A tăcut până când şi-a dat seama că forţele celui de-al Treilea Reich nu se vor opri. Că politica de expansiune este continuă, iar politica pacifistă este o prostie. Atunci ca şi acum statele democratice au tăcut, iar din această tăcere s-a născut un război mondial.
Oare când vom învăţa din istorie ? Slăbiciunea Europei în a sancţiona Federaţia Rusă îl face pe Putin să se creadă de neoprit. Această slăbiciune a Europei a permis evoluţia conflictului din Ucraina, cât şi tragedia aviatică. Europa trebuie să ia atitudine şi să-şi asume rolul de jucător influent în lumea geopoliticii. Dacă Angela Merkel şi Vladimit Putin au de gând să-şi dea mâna măcar să ne anunţe, ca să ştim că se repetă pactul Ribbentrop-Molotov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu