Ce a susținut Marcel Opriș de fapt ? Ce a încercat să facă prin acest lucru ? Sunt două întrebări, legitime, puse de jurnaliști în ultimele zile. La urma urmei, astfel de declarații sunt, într-un fel, și acuzații, iar natura lor este una gravă. În special datorită faptului că oricine ar fi încercat așa ceva merită sancționat. Dacă sunt declarații reale, evident. Acum, nu avem de unde să știm cât de reale sunt sau nu sunt, dacă reprezintă o cale de a susține o idee, sporirea securității cibernetice, sau nu, dar ele ridică o altă problemă, una mai importantă, asupra căreia ne putem exprima: cât de importantă este securitatea cibernetică astăzi ?
Când vorbim de securitate ne gândim în general la contraspionaj, contraterorism și mai puțin la cybersecurity. Dar evoluția tehnologică din ultima perioadă a oferit un rol tot mai mare spațiului online și tehnologiei. De fapt suntem atât de dependenți de acest spațiu încât un simplu click poate pune la pământ lucrurile de care avem nevoie, fiindcă așa ne-am învățat, în viața de zi cu zi: telefonie, internet, televiziune, etc. Un simplu click poate servi extragerii de informații sau compromiterii unui cetățean la mâna altuia. Deci da, securitatea cibernetică este importantă.
Ea reprezintă un factor important atât pentru stat, dar și pentru cetățenei. Iar aici, ca și-n orice alt domeniu din lumea liberă, există un echilibru între securitate și libertate, ca și între securitatea asigurată de stat și responsabilitatea noastră pentru propriile acțiuni sau pentru securitatea online pe care ne-o facem singuri. Suntem responsabili să păstrăm un anumit nivel de siguranță în activitatea noastră din cyberspace, la fel cum și statul este responsabil să asigure condiții optime pentru această activitate, condiții asigurate prin servicii specializate și legi echilibrate.
În acest sens am mai văzut atacuri cibernetice. O țară baltică s-a confruntat cu un atac cibernetic mai dur, un atac care a reușit să-i pun la pământ o întreagă infrastructură. Nici România nu a scăpat de astfel de atacuri. Chiar în ultima perioadă existând câteva, asupra unor pagini web, venite din partea unei celule cibernetice a Statului Islamic. Coreea de Nord a sabotat o producție de la Hollywood printr-un atac cibernetic. Deci cyberspace-ul este ceva profund interconectat cu viața noastră de zi cu zi, dar și cu viața publică și ne afectează în mod direct. Este o altă lume, la fel cum au fost și mările odată, cu pirații vremurilor. O lume care, la fel ca marea, are nevoie de reglementări pentru siguranță, dar niciodată mai multe decât este necesar, cei care navighează jucând un rol important.
Declarațiile lui Marcel Opriș au mai degrabă rolul de a stârni o dezbatere cu privire la această problemă, iar o astfel de dezbatere este întotdeauna bine venită. Chiar dacă nici nu s-a încheiat cea cu privire la legile ”Big Brother” propuse de către SRI. Încearcă să susțină legea arătând o vulnerabilitate a României în cyberspace. Văzând cât de importantă este securitatea cibernetică merită să ne întrebăm dacă vrem să navigăm în siguranță prin cyberspace, dacă vrem mai multă securitate sau libertate ?
Această problemă ține, la rândul ei, de o alta și anume conceptul de contract social al lui Rousseau. Puterea statului își găsește originea într-un contract imaginar prin care o majoritate covârșitoare își cedează libertatea câtorva capabili să-i păstreze în siguranță. Cât și cum cedăm această libertate și dacă o cedăm reprezintă o problemă ce ține de cetățeni și statul nu poate călca peste dorința lor. Din două motive, odată cel de natură morală, cetățeanul fiind suveran într-un stat democratic, iar apoi cel de natură politică, partidele depinzând de votul cetățenilor.
Securitatea cibernetică a României este dependentă de cetățenii săi și de ce doresc să aleagă pentru ei. Da, putem avea mai multă securitate în cyberspace, dar avem nevoie ? Sau par lucrurile suficient de sigure ? La urma urmei nu poți avea securitate deplină fără să renunți total la libertate, iar acesta este un lucru pe care nici unul dintre noi nu și-l dorește. Totodată merită să ne întrebăm dacă eventualele lipsuri ale securității cibernetice țin cu adevărat de reglementare și limitări, sau de lipsa unor investiții serioase în acest domeniu, care să ofere serviciilor specializate echipamentul și resursa umană necesare.
Între timp cyberspace-ul are și va avea nevoie mereu de o legislație. El nu trebuie lăsat la voia întâmplării și să reprezinte un risc de securitate pentru binele altora. Problema apare atunci când alegem cât lăsăm din libertatea noastră și cât lăsăm din securitatea noastră. Suficient pentru ca statul să poate oferi un cadru adecvat, cu riscuri minime, dar și pentru ca noi să putem naviga în siguranță, cu conștiința împăcată că putem comunica liberi, nespionați, nici de stat, nici de alți indivizi care au acest interes, fiind astfel responsabili, la rândul nostru, pentru ceea ce facem în cyberspace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu