Republica Moldova - încotro ?

Republica Moldova reprezintă un partener special pentru România. Ne unește o legătură istorică, culturală, lingvistică și etnică. O legătură care este dublată de interesele strategice și geopolitice pe care România le are față de sora sa mai mică. De asta ultimii ani au fost încununați de o politică externă în care Moldova joacă un rol special, România încercând în repetate rânduri atragerea Basarabiei spre Europa sau, uneori, chiar promovarea unei reuniri a celor două state românești.

La nivel social se poate spune că am avut succes. Diferite platforme unioniste au reușit să implementeze sentimentul unionist în rândul tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului, asigurând un viitor prosper pentru o politică dusă în acest sens sau pentru atragerea Republicii Moldova spre NATO și Uniunea Europeană. Situația stă diferit la nivel politic. Dacă oamenii politici de la București au adoptat, indiferent de partide, ideea unionistă și duc o politică evidentă de susținere a Moldovei, dar și de întărire a relațiilor bilaterale între cele două state, nu același lucru se poate spune despre politicienii de la Chișinău.

O direcție încertă

Acest lucru a devenit tot mai clar după ultimele evenimente politice din Basarabia. Ce s-a întâmplat mai exact ? Un om politic susținut de către România și Uniunea Europeană pentru funcția de premier a fost lăsat de o parte, în locul acestuia fiind pus un om de fațadă, iar partidele de așa-zisă orientare pro-europeană și pro-românească par să intre tot mai mult într-un dans alături de comuniștii moldoveni. Lucruri care ne fac să ne întrebăm încotro merge Republica Moldova ?

Se pare că nu înspre Europa. Oamenii politici de la Chișinău, cei din partidele pro-europene, și-ar dori acest lucru. Dar s-au speriat când au văzut ce implică, de fapt, traseul european. Pe plan social ne raportăm, în principiu, la diferența între generații și cea între etnii, dar ca voință politică putem spune că există un număr mult mai mare de politicieni unioniști decât anti-unioniști, de politicieni pro-europeni, decât anti-europeni. Și totuși, realitatea pare să fie taman opusul.

Ne confruntăm aici cu situația în care clasa politică de la Chișinău are de ales între două drumuri destul de clare. Unul spre Europa, prin România, iar altul către Federația Rusă. Aici dispare și simplitatea, fiecare drum având barierele proprii și prețuri specifice. Prețul traseului european este cel al unei ample reforme sociale și politice în Republica Moldova și a unor sacrificii în ceea ce privește interesele personale ale politicienilor dornici să susțină această cale.

Comuniștii nu susțin această cale și e ceva normal. Moldoveniștii, la rândul lor, au o orientare evident pro-rusă. Aceștia susțin aproape tot ce înseamnă calea Moscovei și se opun cu desăvârșire reformelor. Motivele variază. Iar acum pro-europenii se găsesc într-o situație similară. Nu susțin calea Moscovei, dar dau înapoi și de la cerințele pe care le implică parcursul european al Republicii Moldova. Nu doresc o reformă, nu doresc să renunțe la diferitele interese personale existente.

Clica interesului personal

Cum rămâne cu Republica Moldova ? În lipsa unei determinări din partea politicienilor pro-europeni și unioniști de la Chișinău aceasta nu va fi cu nimic diferită de o barcă. O barcă a cărei vâslași s-au oprit și se bat între ei pentru a obține avantajul. Între timp barca se poate dărâma oricând, sau una din părțile unde ar trebui să ajungă poate să trimite oameni după ea. Cert este că traseul european al Moldovei se află într-un stand-by, iar politicienii de la Chișinău duc lipsă de puterea, spiritul de sacrificiu și determinarea necesare pentru atingerea țelurilor pe care și le-au propus.

Susținere există și asta este evident. Ultimele alegeri parlamentare din Republica Moldova au confirmat existența unei majorități pro-europene, chiar dacă una dezbinată. În schimb lipsesc însușirile menționate mai sus, iar asta reprezintă un stop pentru proiectul european. Ce speră, de fapt, politicienii de la Chișinău este să tragă de timp și să obțină atât favorul Europei, câștiguri dinspre vest, dar și să evite reglementările existente în acel spațiu.

Cel puțin asta pare să fie imaginea confirmată de acțiunile politicienilor moldoveni. Dispoziția pentru compromisuri și lipsa de determinare în urmărirea și atingerea unor obiective politice asumate. Numirea unui om politic care nu este reprezentativ pentru un drum pro-european, dar nici pentru alternativa rusească, ci doar pentru stagnarea și indecizia existente. Sau mai exact pentru dorința de liniște, liniște pentru ca fiecare să-și vadă de ale lui.

Griji pentru viitor

Situația existentă nu este deloc una favorabilă, nici pentru noi, nici pentru interesele Republicii Moldova. Avem de a face cu instabilitatea politică existentă în răsărit și peste tot în zona Mării Negre, cât și cu cea de ordin economic ca și consecință directă a acesteia. Instabilitatea nu va ocoli Moldova, iar riscurile vor sta la tot pasul pentru conaționalii noștri care, în prostia lor, riscă să se dărâme cu tot cu barcă. Cel mai avantajos lucru ar fi să-și decidă cât mai repede traseul și să accepte implicațiile acestuia.

Un alt lucru care trebuie luat în considerare este și voința cetățenilor celor două state românești, dar în special a moldovenilor care, au arătat, își doresc din ce în ce mai mult o schimbare. Lucru evident printre tineri, care reprezintă și viitorul electorat al partidelor există. Un electorat care poate sancționa partidele prin intermediul votului, dar și al demonstraților, și care nu pare tocmai fericit cu privire la o clasă politică slabă și tot mai incapabilă.

Politicienii de la Chișinău ar trebui să se gândească cum sunt văzute acțiunile lor politice la București și în occident. Pentru că imaginea pe care și-o formează acum poate avea implicații profunde asupra unor interese politice vitale ale Republicii Moldova. Politica europeană diferă de cea răsăriteană prin faptul că se bazează pe stabilitate, certitudini, reguli, specifice paradigmei post-moderne, iar nerespectarea acestor lucruri are consecințele sale.

Închei acest articol cu mențiunea că interesul Moldovei, dacă vrea să evite riscurile unei întoarceri în sfera de influență a Moscovei, este acela de a se alătura cât mai repede lumii occidentale. Adică structurilor specifice acesteia, NATO, respectiv UE. Acest lucru este condiționat de reformarea societății și politicii moldovenești, de tranziția spre ceea ce înseamnă stat de drept și democrație. Fără determinarea de a face acest pas important Republica Moldova își închide singură porțile Europei.