Asasinarea lui Nemțov

Trăind în Europa, într-o paradigmă post-modernă și democratică am crezut cu toții că secolul asasinatului politic a trecut. Realitatea a contrazis acest lucru de multe ori, iar Rusia a ieșit în față să ne arate această realitate. Vestea uciderii unui lider al opoziției și un critic al invadării Ucrainei a oripilat o bună parte din cetățenii lumii libere, iar acum fiecare se întreabă ce s-a întâmplat mai exact și de cine a fost ucis Nemțov, răspunsul comun fiind Vladimir Putin.

Este acesta un răspuns corect ? Nu pot să zic cu certitudine și probabil că nimeni nu poate. Tot ce avem la dispoziție sunt supoziții. Nemțov a fost amenințat, conform propriilor declarații, cu moartea. Acest lucru s-a întâmplat recent, astfel încât asasinarea sa nu ar trebui să fie chiar o surpriză. El a fost ucis de mai mulți indivizi dintr-o mașină albă și tocmai în apropierea Kremlinului. Soarta unui lider al opoziției rusești, unul credibil.

Vladimir Putin: responsabil sau nu ?

Vladimir Putin este primul blamat pentru asta. Peste tot pe unde m-am uitat toți invocă, cum e și normal, numele său. Avem un lider autoritar și machiavelic și un lider al opoziției ucis. Este normal ca în astfel de condiții vina să cadă pe Vladimir Putin, dar oare Putin nu s-a gândit la acest lucru ? A mers înainte cu asasinatul chiar dacă era previzibil că întreaga lume îl va blama ? O întrebare destul de interesantă, mai ales în contextul în care liderul opoziției a fost tolerat pentru o lungă perioadă de timp, ocupând chiar funcția de vicepremier.

Asasinatul putea să fie la fel de bine opera unor grupuri radicale. Să nu uităm că mentalitatea specifică poporului rus este una construită în jurul violenței, promovată atât de condițiile de viață, dar și de propaganda Kremlinului. Un om care era un susținător al păcii și un critic vehement al invadării Ucrainei reprezenta o țintă pentru mulți extremiști ruși, adepți ai lui Dughin sau ai altor curente neo-naziste/național-bolșevice.

Totuși a fost destul de oportun pentru Vladimir Putin, iar această mentalitate specifică poporului rus, majoritară în rândul rușilor, ar putea explica de ce lui Putin nu-i prea pasă că va fi sau nu blamat. El știe că violența este iubită în Rusia, că majoritatea oamenilor de acolo nu vor fi prea interesați, iar ei ascultă mereu propaganda televizată și scrisă a Kremlinului.

Mă îndoiesc că vom avea un răspuns clar la această întrebare, cu atât mai mult cu cât investigația este condusă tocmai de Vladimir Putin și de autoritățile moscovite. Dar trebuie să ținem cont de niște realități evidente. Rusia este un stat condus în stil autoritar, iar Putin are tot ce-i trebuie pentru a face ce vrea: putere și legitimitate. În egală măsură există o mulțime de grupuri extremiste capabile să facă astfel de lucruri. Merită să menționăm și faptul că Nemțov nu este primul opozant al lui Putin care a fost scos cu glonțul din viața publică. Au mai existat. Un preot anti-Putin, un Alexandr Litvienko. Nu este nici primul și probabil nici ultimul.

Modelul politic rusesc

Această ultimă mențiune mă duce cu gândul la o problemă și mai importantă. Modelul politic rusesc. Indiferent cine este autorul asasinatului nu putem ignora faptul că astfel de acțiuni reprezintă o constantă a modelului politic rusesc. Un lucru deranjant când te gândești că există români care doresc adoptarea unui astfel de model aici, în România și care-l ridică în slăvi pe Vladimir Putin, un lider autoritar care iată, pare a se întoarce de fiecare dată la metodele de tip KGB.

Pentru Rusia nu este nici primul și nici ultimul asasinat politic. În general personalitățile vizibile din opoziție împart o soartă similară. Drepturile omului și valorile democratice nu rezonează în Rusia. Nu rezonează la nivelul clasei politice și nici la nivelul societății în care această clasă politică se reflectă. Nu știu dacă acest lucru se va schimba vreodată, dar nu-mi doresc să văd o transmitere a bolii rusești în spațiul european și mai exact în țara în care locuiesc.

Nu îmi doresc să trăiesc într-o țară în care politica se face prin forță și cetățenii trăiesc împăcați cu o astfel de realitate, acceptând și chiar susținând orice formă de asasinat politic, terorism de stat sau călcare în picioare a demnității umane. O țară numai bună pentru psihopați, dar nu pentru oameni normali. Modelul politic rusesc nu este unul care trebuie ridicat în slavă sau transpus în viața politică românească, sau în societatea românească, ci din contră.

Lumea trebuie să vadă ce se petrece de fapt în Rusia și cum funcționează lucrurile. Să vadă ce se află dincolo de zidurile iluzorii ale țarului ortodox al surorii ortodoxe. Rusia nu este un bastion al civilizației, ci din contră, este un bastion al barbariei. Cu sau fără comunism. Am văzut asta în repetate rânduri. Indiferent cine a comis asasinatul el este simbolic pentru felul în care se înțelege viața politică și chiar viața socială în Federația Rusă. Puterea este totul.

Cum arată viitorul ?

Am spus că Vladimir Putin și acest model politic se bucură de oarecare legitimitate în interiorul Rusiei, la nivel social, dar cât poate dura această legitimitate ? O întrebare destul de dificilă la care nu pot oferi un răspuns clar. Mentalitatea societății rusești pare să fie un rezultat natural al istoriei, condițiilor de dezvoltare și educației. Viața de zi cu zi pentru un rus este mai dificilă decât pentru un român, iar pentru el valorile nu mai joacă un rol așa important, supraviețuirea și violența devin lucruri mai demne de urmărit.

Doar înrăutățirea teribilă a condițiilor de trai ar putea duce la slăbirea puterii centrale a Kremlinului și la o stare conflictuală la nivel social, prin care rușii să se împotrivească unui regim vizibil autoritar. Astfel, cu excepția unor mici grupuri de intelectuali sau oligarhi, nu există șanse mari pentru o forță de opoziție în Rusia, una care să nu fie mai la fel de radicală și autoritară, dacă nu mai mult, decât cea reprezentată de Vladimir Putin.

S-ar putea ca Kremlinul să arunce vina pe altcineva. Grupurile de extremiști, oligarhi sau chiar CIA-ului reprezintă trei ținte posibile. Ce va urma va fi aruncarea cadavrului sub covor, iar majoritatea rușilor vor tăcea, chiar dacă grupuri mici vor protesta. Motivul tăcerii se găsește în frică, pe de o parte și în împăcarea cu realitatea socio-politică pe de alta, ca și-n mulțumirea cu faptul că Putin transformă Rusia într-o mare putere.

Mai există, totuși, opțiuni

În ciuda acestui fapt există o posibilitate de a stârni proteste vizibile, dar depinde de condiții. Uciderea lui Nemțov poate aduce grupuri mici de protestatari în stradă, dar dacă adăugăm la asta condițiile economice din ce în ce mai proaste prin care trece Rusia, ca și urmare a sancțiunilor venite din partea UE și SUA, există o șansă ca protestele să stârnească un număr mai mare de participanți. Depinde foarte mult de circumstanțe și de cum va evolua economia Rusiei în timp.

Un altfel de scenariu ar merge mână-n mână cu o analiză a celor de la Stratfor în care se prevedea decăderea și chiar destrămarea Rusiei. Cel puțin la capitolul decădere am putea da puțină crezare. În condițiile unor proteste majore pe cuprinsul Rusiei am putea vorbi despre o slăbire a influenței și implicit a puterii centrale, ceea ce ar implica dezavantaje majore pentru Kremlin și i-ar slăbi poziția pe arena internațională, dar și pe cea internă, în raport cu oligarhii și grupurile etnice sau culturale opuse autorității Kremlinului.

Scenariul nu este unul puțin probabil, dar depinde foarte mult de circumstanțe, de cum vor evolua lucrurile. Trebuie să ținem cont de faptul că mentalitatea, valorile și cultura specifică societății rusești diferă de cea occidentală. Rușii reacționează în masă doar când le ajunge cuțitul la os, ca să vorbim în termeni mai populari și când se văd nedreptăți. Împreună aceste două condiții pot slăbi puterea internă a Kremlinului prin stârnirea unor forțe protestatare majore pe cuprinsul Rusiei.

Într-un astfel de caz, ce urmează ?

O întrebare perfect rațională într-un astfel de caz este ce urmează slăbirii puterii Kremlinului. Există și aici mai multe posibilități, doua mai mult ca altele. Eliminarea lui Vladimir Putin de la putere și înlocuirea acestuia cu ceva și mai radical, care s-ar dezvolta tocmai prin intermediul protestelor sau scenariul de tip Stratfor, decăderea, respectiv dezmembrarea Rusiei. Acest al doilea scenariu fiind valabil atât în cazul eliminării lui Putin, cât și al rămânerii sale, cumva, la putere.

Când vorbim despre eliminarea lui Putin de la putere trebuie să ne gândim la felul în care guvernul și legitimitatea acestuia sunt afectate în condițiile unor proteste masive în toată țara. Mai ales într-o țară atât de largă, cu o populație redusă comparativ cu arealul geografic și care trăiește în condiții grele. Orice rețea solidă de proteste slăbește influența și autoritatea Kremlinului, slăbind poziția politică a lui Putin și oferind oportunitatea ca alți actori politici să se ridice și să conducă mulțimile furioase.

Nu așa s-a întâmplat și după primul război mondial ? Un popor înfometat și un lider puternic care maltrata poporul respectiv. Alimentul ideal pentru buna dezvoltare a unei mișcări extremiste precum cea comunistă, care a preluat mai apoi supărarea poporului, folosind-o ca aliment pentru o revoluție proprie, tot într-o perioadă de conflict militar și politic, dar și de decădere economico-financiară. O situație relativ similară cu cea actuală, dacă tot ne place să-l numim pe Putin țar.

Decăderea sau dezmembrarea Rusiei s-ar putea ivi ca o consecință a conflictului între diferitele grupuri etnice, religioase, culturale, politice sau de interese de pe teritoriul Rusiei, posibile dacă puterea Kremlinului dispare. Lucru care ar destabiliza cu totul statul rus și ar permite fiecăruia să-și urmeze propria agendă. Venirea unor forțe mai radicale decât Putin la Kremlin ar putea alimenta o stare de fapt similară, plus că nu știm dacă ar reuși să țină sub control lucrurile ce ar urma unei schimbări majore și neorganizate.

Dincolo de speculații

Evident, aici prezint doar speculații. Analiza informațiilor este foarte dependentă nu doar de factori realiști, precum informația în sine, ci și de imaginație, creativitate, abilitatea de a dezvolta scenarii posibile pe baza unor informații. Concret avem un stat în care asasinatul politic este un lucru tot mai frecvent, iar nimeni nu pare să fie cu adevărat interesat de acest lucru. Asasinarea lui Nemțov poate avea repercursiuni sau poate trece neobservată, dar pentru noi ne arată ce înseamnă de fapt și de drept modelul politic rusesc.