Deşteaptă-te, române!

România este o ţară frumoasă, plină de datini şi sărbători. Unele de natură religioasă,  altele adunate recent de prin occident, dar mai avem şi sărbători de natură identitară. Sărbători menite să ne aducă aminte de originea şi identitatea noastră ca popor. Sărbători adesea uitate de marea majoritate. De ce ? Nu prea ştiu. Americanii şi britanicii obişnuiesc să acorde maximă atenţie unor astfel de evenimente, noi facem excepţie.

O astfel de sărbătoare avem astăzi, pe 29 iulie. Sărbătoarea cu pricina este Ziua Imnului. Una din trei sărbători identitare uitate (ziua imnului, ziua drapelului şi ziua limbii). Deşi această zi pare să treacă oarecum ignorată de majoritatea românilor profit şi eu de ocazie ca să meditez, în câteva rânduri, la mesajul imnului nostru naţional.

Un mesaj care reprezintă în totalitate idealul generaţiei post-decembriste şi care este transmis încă din titlul imnului: deşteaptă-te, române! De ce deşteaptă-te române ? Aceste versuri au fost scrise în nişte vremuri destul de complicate pentru existenţa noastră ca popor. Sunt nişte versuri care au ghidat un popor tânăr, un popor abia trezit de spiritul revoluţionar al epocii (venit din Franţa luminilor) în a-şi găsi propria cale în lume, în a se deştepta.

După revoluţia din Decembrie '89 (şi da, ştiu că evenimentul acesta este puţin mai nuanţat, mixând revoluţia cu lovitura de stat) situaţia nu a fost cu mult diferită. Poporul român se trezise dintr-un somn deloc odihnitor, somnul ocupaţiei sovietice şi al ignoranţei comuniste. Era la început de drum. Un drum spre occident, spre valori precum libertate, democraţie, stabilitate, economie de piaţă, etc. Deşteaptă-te române a fost mesajul care rezona cel mai bine cu această stare de fapt şi cu începutul unei noi republici româneşti. O republică abia trezită din somn.

Până astăzi acelaşi imn rezonează cu un obiectiv de generaţie. Cred că generaţia post-decembristă se poate identifica cu mesajul imnului. Scopul nostru, obiectivul nostru, per ansamblu, ar trebui să fie deşteptarea. Ce înseamnă asta ? Înseamnă să ne găsim identitatea, rostul şi implicit valorile ca popor. Momentan suntem pe drumul cel bun şi cred că ne-am regăsit destul de bine la sânul Europei, în valorile liberale ale lumii postmoderne şi încetul cu încetul reconstruim ceea ce am pierdut.

Sigur, această deşteptare nu reprezintă un lucru simplu, ci un proces care necesită ceva timp. Timp pentru ca masa românilor să înţeleagă anumite lucruri, pentru ca această masă să schimbe o mentalitate produsă de un regim odios. Necesită timp pentru ca oamenii potriviţi să ajungă la locul potrivit şi pentru ca anumite viziuni exaltate (produsul unui spirit fanatic, ultra-naţionalist şi ultra-religios) să fie înlocuite de viziuni echilibrate şi pozitive.

Important este să rămânem pe drumul cel bun şi să continuăm procesul nostru evolutiv ca naţiune. Secolul XXI este un secol al globalizării, iar ca să avem o voce în această lume nouă trebuie să ne trezim şi să conştientizăm cine suntem, ce vrem şi încotro ne îndreptăm. Să ne definim existenţa aşa cum şi-au definit-o britanicii sau americanii, germanii sau francezii. Acesta este un obiectiv de generaţie şi calea noastră spre prosperitate.