Rolul președintelui (II)

În ultimul meu articol despre rolul președintelui am făcut o abordare în primul rând teoretică și generală asupra îndatoririlor care-i revin acestuia prin lege. Nu m-am referit suficient și la ceea ce înseamnă rolul unui președinte în actualul context geopolitic, pentru ce ar trebui să fie pregătit și cum ar trebui să fie acesta pentru a rezolva niște probleme extrem de serioase sau amenințări care pândesc la granița României.

O astfel de abordare am să încerc în articolul de față. Evident, fără a-mi face mari speranțe că actualii candidați ar putea să rezolve astfel de probleme. Cu atât mai mult cu cât experiența unora este nulă, iar alții aleg să fie chiar ei problema. Ca să nu mai spun despre felul în care toți candidații înțeleg să joace un teatru ieftin, urmărind mai mult interese politice și personale decât acele interese naționale față de care clasa politică ar trebui să se subordoneze. Cel puțin teoretic.

Printre primele amenințări care pândesc România și față de care un președinte trebuie să poată oferi un răspuns se numără amenințarea extremismului. De toate felurile. Fie că vorbim de extremism de dreapta, fie de stânga. Această formă de gândire este o amenințare pentru întreaga comunitate europeană, inclusiv România. Atât fenomenele externe, precum extremismul și separatismul maghiar care amenință România, cât și cele interne, precum ultra-naționalismul care amenință actualele valori sociale și servește adesea unor interese străine.

O altă amenințare prezentă la care un președinte al României trebuie să poată răspunde este cea rusească. Războiul psihologic și planurile Federației Ruse în conflictul cu statele membre NATO sunt pericole la care un șef de ștat trebuie să poată răspunde. Cu atât mai mult într-o perioadă de criză precum cea actuală, în care rolul președintelui de comandant suprem al armatei și factor de stabilitate în societate este tot mai important pentru supraviețuirea unei națiuni.

Amenințări comune la adresa comunității euroatlantice apar și ele, precum, Statul Islamic. Amenințări în legătură cu care un președinte trebuie să știe cum să acționeze. Ce politică să adopte, cum să colaboreze cu aliații, să înțeleagă posibilitatea unor amenințări pe termen lung, mediu și scurt.

Președintele nu trebuie să fie doar un bun diplomat, un expert al relațiilor internaționale și un arbitru politic. El trebuie să fie și capabil să răspundă unor provocări actuale. Iar asta se vede încă din perioada alegerilor și din abordarea candidaților. Felul în care aceștia acționează ne indică dacă înțeleg riscurile majore care ne înconjoară, dacă se gândesc la ele și dacă sunt capabili să cedeze interesele de partid sau personale în favoarea intereselor statale.

În final un președinte trebuie să fie capabil să coordoneze țara printre valurile prezentului. Există riscuri majore față de care un președinte trebuie să dea un răspuns, oferind totodată cetățenilor siguranța și unitatea de care statul are nevoie în astfel de situații. De asta alegerile de anul acesta sunt importante. Și pentru viitorul nostru, și pentru imaginea și poziția noastră în NATO sau UE. Din păcate actualii candidați se complac în jocuri politice umile, iar interesul național este din nou sacrificat.