Scoția, dincolo de sentimente

Referendumul pentru independența Scoției a început. Cetățenii britanici din Scoția merg să-și aleagă viitorul. Dar Ceea ce se petrece în Regatul Unit nu rămâne în Regatul Unit. Ci mai degrabă ne afectează pe toți. Atrage simpatii sau antipatii, influențează strategii economice și de securitate, etc.

Ca și mulți alții am la rândul meu o poziție față de proiectul de independență al Scoției. O poziție care nu este influențată de sentimente inspirate din filmele cu William Wallace, ci mai degrabă o poziție rece și pragmatică inspirată de interesele exclusive ale NATO, UE și implicit România.

Privesc proiectul de independență al Scoției dintr-o perspectivă mult mai largă decât cea a unor oameni care doresc să fie independenți de un stat. Această independență nu afectează doar Scoția și Marea Britanie (ambele oricum afectate negativ din punct de vedere economic), ci și Europa ca întreg.

Într-o perioadă de mare instabilitate la nivel internațional independența Scoției nu ar face decât să pună paie pe foc. Schimbând un anumit ritm al geopoliticii, al jocurilor strategice în relațiile internaționale. Totodată ar ruina economia Scoției și a Marii Britanii la un loc (o spun economiștii, nu eu), ceea ce ar lovi implicit și în economia comună a statelor europene.

Nici nu este de mirare că proiectele de autonomie și independență din Europa, precum cel al Scoției, se bucură de susținerea Rusiei. Destabilizarea principalului rival strategic al Rusiei pentru dominația terestră a Europei este un obiectiv urmărit cu atâta patos de politicienii de la Kremlin.

Dincolo de asta proiectul de independență al Scoției poate oferi un precedent altor proiecte de acest gen. De exemplu un viitor proiect de independență sau autonomie al Ținutului Secuiesc. Visat de maghiari.

Este discutabil dacă situația Scoției și cea a Ținutul Secuiesc este aceeași. Dar aici vorbim de opinii subiective și irelevante. Pentru că, în final, separatiștii ar folosi cu fiecare ocazie precedentul scoțian ca și temă de propagandă. Fie că se potrivește sau nu cu realitatea de facto.

Pentru aceste motive eu sunt împotriva independenței Scoției. O consider un dezavantaj strategic și economic pentru toată lumea. Mai puțin acele forțe care doresc o Europă slăbită, dezbinată și instabilă.

Retorica naționalist-cinematografică despre scoțienii care-și caută independența nu mă impresionează. Nu mă interesează. Mă interesează the bigger picture, cum ar zice englezii și americanii la un loc. Iar situația nu arată deloc bine.

Marea Britanie este un produs al istoriei. Un produs care prin unificarea mai multor de pe o mică insulă a dus la formarea unuia din cele mai mari imperii maritime din istorie. Un imperiu care a lăsat lumii o mare moștenire culturală și științifică. Este în avantajul nostru ca acest imperiu să rămână.

Cu atât mai mult cu cât lumea se îndreaptă spre o nouă paradigmă. Nu mai trăim în vremea statelor micuțe și sută la sută independente. Trăim în vremea marile puteri, a federaților și uniunilor, a statelor imense și puternice, a intereselor interconectate și a globalizării. Restul e istorie.

Evident, cetățenii britanici din Scoția își pot alege singuri drumul. Nimeni nu-i poate obliga altfel. Dar în viziunea mea alegerea independenței Scoției ar fi un dezastru. La nivel înalt, dar și pentru scoțieni, aceștia din urmă neavând nimic de câștigat de pe urma independenței. Doar orgoliu.