Ion Mihai Pacepa și conspirația sovietică

Plimbându-mă astăzi prin oraș m-am oprit la un magazin Diverta, uitându-mă de niște volume pe care le-aș putea adăuga la biblioteca mea. O mulțime de titluri interesante în istorie, politologie, sociologie și filosofie, dar mi-au ieșit în față câteva titluri pe care am mai avut ocazia să le răsfoiesc și pe care, repetitiv cum sunt, le-am mai răsfoit și acum. Titluri precum ”Dezinformarea”, ”Orizonturi Roșii” și „Moștenirea Kremlinului”, toate scrise de către un fost general al direcției de informații externe (DIE) din cadrul Securității.

Cu privire la primul titlu George Maior spunea că i se potrivește perfect, vorbind nu doar despre dezinformare, ci și dezinformând. Aceasta a fost și opinia mea de câte ori am avut ocazia să-l răsfoiesc și de câte ori am citit despre acuzațiile aduse de Pacea României în perioada Războiului Rece, într-o perioadă în care România încerca să obțină favorul Statelor Unite, iar Pacepa le-a spus americanilor că totul este de fapt o șaradă organizată de sovietici. Șarada era de fapt a lui Pacepa.

România vs Rusia: realitate sau conspirație ?

Încheierea celui de-al doilea război mondial a fost urmată de împărțirea lumii în două. În cartea sa intitulată ”Războiul Rece”, istoricul american John Lewis Gaddis afirmă că acest lucru era inevitabil. Aliații erau aliați de conjunctură, iar odată ce inamicul comun a fost înfrânt s-au ciocnit între ei pentru dominația spațiului european, pentru asigurarea propriei securități și, în adaos, din motive ideologice evidente.

Soarta României nu a fost tocmai cea mai bună. Aflându-se în calea tăvălugului sovietic acest stat a fost ocupat de către Uniunea Sovietică, regimul monarhic a fost schimbat cu cel totalitar, iar armata sovietică a fost staționată în țară pentru a veghea loialitatea PCR-ului. Manualele de istorie ne învață că pentru un timp lucrurile au fost liniștite, iar după moartea lui Stalin noul conducător sovietic, Hrusciov, face mici schimbări de politică și decide retragerea trupelor sovietice din România.

Aici lucrurile încep a se complica. Pe fondul acestei retrageri un sentiment anti-rusesc bine dezvoltat în subconștientul colectiv al națiunii române se ivește. Noua conducere a României, reprezentată de dictatorul Nicolae Ceaușescu, adoptă o ideologie mai degrabă naționalistă decât comunistă (ce avea să fie adoptată și de către alte state, precum China), iar politica externă a României începe să-și schimbe traseul.

De aici începe un șir de evenimente. În documentarul ”Războiul Clandestin” istoricul Larry Watts vorbește despre felul în care România socialistă s-a comportat diferit de restul statelor din cadrul Pactului de la Varșovia. Problemă asupra căreia meditează și într-una din cărțile sale, ”Ferește-mă, Doamne, de prieteni”, unde prezintă mai multe documente ce atestă o politică ostilă din partea sovieticilor, dar și a altor state socialiste precum cel ungar, față de România.

Baza de la care pleacă Larrys Watts pare să fie una solidă, cum afirmă și sociologul Remus Ștefureac în ”Conflictul secret din spatele scenei: România versus Rusia”. Sentimentul naționalist și anti-rus al românilor, dictatorul mândru și arogant, opoziția față de invazia Cehoslovaciei, orientarea diplomației către vest și colaborarea cu state socialiste dizidente precum Iugoslavia sau China par să indice un conflict ascuns între România socialistă și Uniunea Sovietică.

O altă ipoteză apare odată cu defectarea lui Ion Mihai Pacepa în tabăra americanilor. Atunci și acum (prin cărțile sale) acesta a afirmat că toată politica externă a României ar fi de fațadă. O dezinformare sovietică din laboratoarele KGB. O ipoteză logică ținând cont de accentul pus de către KGB pe măsurile active și nu pe simpla activitate informativă, dar și de dorința americanilor de a găsi o breșă în blocul estic, de revolta antisovietică din Cehoslovacia. A le oferi o breșă artificială pe tavă reprezenta o bună metodă de intoxicare informativă a SUA și de securizare a intereselor sovietic.

Din păcate pentru Pacepa conspirația sovietică nu stă în picioare atunci când ținem cont de realitățile războiului din umbră, bine atestate prin diferite documente istorice și mărturii (Larry Watts, Remus Ștefureac, gen. Talpeș, Alex Mihai Stoenescu, Filip Teodorescu, etc.). Documentele ne arată că un minim de opoziție între interesele române și cele sovietice a existat, iar că pe frontul din umbră această opoziție s-a concretizat cu un departament dedicat combaterii KGB în interiorul Securității Statului și cu români recrutați de KGB pentru a juca rolul de agenți de influență în statul ceaușist.

De asemenea, pe plan diplomatic atitudinea ostilă a României nu s-a remarcat doar vizibil, în criza Cehoslovacă, ci și în sălile Pactului de la Varșovia unde România a respins diferite inițiative sovietice, în special cea cu privire la subordonarea forțelor armate Cartierului General Sovietic. În principiu îmi e cam greu a crede că Securitatea Statului și-a format o unitate specială pentru combaterea spionajului sovietic doar de aparențe și că tot pentru aparențe statul român sfida Uniunea Sovietică la masa negocierilor din interiorul Pactului.

Pacepa: un agent sovietic ?

A spune că între România și Uniunea Sovietică exista un conflict puternic, precum cel ideologic și geopolitic dintre SUA și URSS, este aberant. România a fost un stat național-comunist, condus de un tiran și un grup oligarhic totodată. Dar la fel de aberantă este conspirația dezinformării sovietice când ținem cont de evidențe. Larry Watts se întreabă pe bună dreptate de ce Pacepa și-a mințit prietenii americani, cărora li s-a alătura trădându-l pe Ceaușescu.

Răspunsul la această întrebare îl dă tot autorul, lipsit de o dovadă concretă, dar oferind suficiente date pentru a putea trage o concluzie cât de cât logică. Ipoteza lui Watts este cea conform căreia Ion Mihai Pacepa a fost un agent sovietic, recrutat de KGB, infiltrat în vârful Securității. O ipoteză viabilă spre deosebire de cea lansată de Pacepa, tocmai fiindcă conflictul dintre sovietici și români pe frontul din umbră era destul de evident, îndeosebi pentru un om care a deținut funcția de șef al DIE.

Argumentele nu sunt multe. Doar natura minciunilor pe care Pacepa le oferă americanilor cu privire la poziția României, afirmând că aceasta face de fapt parte dintr-o conspirație și influențând răcirea relațiilor româno-americane, slăbind astfel poziția statului român în raport cu Uniunea Sovietică. Logica ne-ar îndemna să credem că Pacepa fie avea o dispută personală cu Ceaușescu și-l voia distrus cu orice preț, fie serve altor interese decât ale României, afirmând lucruri despre care știa că nu sunt adevărate.

Mai departe Larry Watts afirmă că și serviciile de informații vest-germane au avertizat autoritățile americane cu privire la defectarea nesinceră a lui Pacepa, existând suspiciuni cu privire la loialitatea acestuia nu față de statul român, ci față de KGB. Intelligence-ul vest german ar trebui să aibă niște informații viabile cu privire la persoana lui Pacepa, suspectată chiar și-n interiorul Securității, deși nu și la nivelul conducerii statului, datorită faptului că acesta și-a început carieră de spion în Germania de Est, având șanse să se afle în atenția intelligence-ului vest-german.

Conform unui articol publicat în revista Historia cu privire la acest subiect și fostul șef al SIE, generalul Ioan Talpeș, împărtășește această viziune afirmând că: „Pacepa nu a livrat informaţii deosebite americanilor, scopul lui a fost de a distruge credibilitatea externă a României, la comanda celor pentru care a lucrat dintotdeauna. Defectarea sa a fost semnul că România trebuia să primească o corijare din partea sovieticilor, din cauza politicii de relativă independenţă promovată de Ceauşescu“

Lucru adevărat. Pacepa nu le-a oferit americanilor informații cu adevărat relevante. El doar a discreditat politica externă a României. Deși este discutabil de ce americanii au decis să-l păstreze în siguranță. Poate datorită utilității sale în războiul informațional ce se derula deja între sovietici și americani în spațiul publică ? Posibil.

În loc de încheiere

Acest articol nu este un studiu istoric, ci doar înșirarea unor gânduri de moment bazate pe mai multe meditații și studii cu privire la poziția României în Războiul Rece și personalitatea lui Ion Mihai Pacepa. El este părintele ipotezei conform căreia România nu era tocmai sinceră în conflictul ei cu URSS, ci făcea jocurile sovieticilor, o ipoteză care nu este credibilă raportată la toate realitățile momentului și devin cu atât mai puțin credibil cu cât ne punem mai multe întrebări privindu-l pe Pacepa.

Fără doar și poate că acesta a jucat un rol important în căderea lui Ceaușescu și a regimului său. Fără doar și poate că regimul ceaușist avea un caracter evident comunist și totalitar, rău prin natura sa. Dar în ceea ce privește orientarea de politică externă istoria ne arată că aceasta era mai similară celei chineze sau iugoslave, opusă intereselor geopolitice ale Uniunii Sovietice. A spune contrariul este puțin credibil, iar un om care știa totul despre această politică și conflictul din umbră a umplut autoritățile americane de minciuni. Motivul rămâne supus dezbaterii, ipoteza ar trebui pusă unde-i e locul.