Traian Băsescu și apelul la naționalism

Fostul președinte al României, dl. Traian Băsescu, și-a anunțat acum câteva zile intenția de a se întoarce în politică alături de partidul său de ”suflet”, PMP. Decizia președintele nu reprezintă ceva surprinzător, din contră. Traian Băsescu este un politician prin excelență și ar fi anormal ca domnia sa să se țină departe de politică. Dacă influența sa este una pozitivă sau negativă, asta reprezintă cu totul altă problemă. În orice caz anunțul domniei sale ridică niște întrebări cu privire la șansele sale, șansele partidului Mișcarea Populară și intențiile viitoare ale fostului președinte.

Conform unui sondaj realizat de INSCOP în luna iulie Traian Băsescu se bucură de un procent de încredere de 15% printre cetățenii români cu drept de vot. În luna aprilie procentul era de 15,6%. O scădere mică, dar merită menționată. Putem spune că o mare parte din electoratul de centru-dreapta a fost atras de PNL și Klaus Iohannis ca urmare firească la alegerile prezidențiale de anul trecut. Asta lasă electoratului fostului președinte limitat la un procent mult mai mic decât în anii anteriori, un procent de admiratori loiali ai acestuia și al modelului său politic. Prin urmare nu ar trebui să ne mire faptul că în prezent Traian Băsescu abordează un nou model de discurs, încercând astfel să ajungă la un alt electorat țintă, tot de dreapta, dar cu alte idei decât cel normal: electoratul naționalist.

Întoarcerea în politică și unele dezavantaje

Anul trecut scriam câteva analize cu privire la urmările alegerilor prezidențiale din România și anticipam, aproape corect, faptul că o victorie a președintelui Iohannis este o lovitură politică pentru Traian Băsescu și partidul acestuia, pe când o înfrângere a lui Iohannis de către Victor Ponta ar reprezenta exact opusul, un avantaj pentru fostul președinte, o oportunitate de a călca pe ruinele vechiului PDL și vechiului PNL, prezentându-se drept alternativa necesară, salvatorul dreptei. Lucrurile nu s-au desfășurat în interesul politic al PMP, iar victoria lui Iohannis a pus și o ștampilă necesară peste fuziunea dintre PNL și PDL, peste noul partid de dreapta, câștigând o bună parte a electoratului de centru-dreapta din România.

Situația nu s-a schimbat foarte mult. Deși Klaus Iohannis este în scădere în majoritatea sondajelor afișate în media, această scădere nu este una foarte puternică. Președintele în funcția continuă să se bucure de cel mai mare procent de încredere din partea românilor cu drept de vot. Cei care au început să-și piardă încrederea în președinte sunt mai degrabă cetățenii care l-au votat doar ca un rău mai mic sau segmentul naționalist al dreptei, eventual cel populist, dezamăgit de o presupusă inactivitate a președintelui Iohannis de când se află la Cotroceni (inactivitatea trebuie tradusă drept mai puține apariții în media).

Continuând să dețină cea mai mare parte a electoratului de dreapta Iohannis și noul PNL blochează drumul de reîntoarcere în politică a lui Traian Băsescu, limitând șansele de reușită ale PMP, un partid care apelează de asemenea la electoratul de dreapta. Partidul Mișcarea Populară și fostul președinte sunt obligați astfel să apeleze la acel segment al dreptei care este dezamăgit de președintele în funcție sau care nu se identifică foarte mult cu ideile ce stau la baza Partidului Național-Liberal în acest moment. Din fericire pentru dl. Băsescu un astfel de electorat există.

Un discurs pentru dreapta naționalistă

La dreapta spectrului politic se găsesc ideologii relativ diferite. Conservatori liberali, creștin democrați, alte forme de conservatorism și liberalism și, în sfârșit, naționaliști. Anul trecut dreapta a fost mobilizată sub stindardul PNL și sub numele lui Iohannis pentru a înfrânge candidatul stângii, cel mai bine cotat în primul tur. Alegerile odată terminate o bună parte din electoratul clasic al dreptei a rămas mobilizat în jurul noului PNL și al președintelui ales, dar o altă parte s-a întors de unde a plecat sau a fost deziluzionată din varii motive (uneori așteptările electoratului sunt neconforme cu posibilitățile reale și legale).

În momentul de față există un electorat de dreapta disponibil, acela este electoratul naționalist. Discursul lui Traian Băsescu și strategia de imagine a PMP (care, să fim serioși, este construită în jurul fostului președinte) par să apeleze la acest electorat, având o tentă naționalistă. Asta nu înseamnă că Traian Băsescu nu crede neapărat în ceea ce zice, dar cu siguranță are un interes politic în asta, un interes ce nu a fost la fel de vizibil cât timp a ocupat biroul de la Cotroceni.

Vedem cum Traian Băsescu mizează tot mai mult pe discursul pro-unionist și pe cel anti-imigraționist. Deși unionismul reprezintă acum o sursă serioase de voturi în perioada alegerilor, nu toți abordează acest discurs cu o fervoare la fel de mare. Traian Băsescu o face, fiind și primul președinte care a tratat serios relațiile noastre cu Republica Moldova și având aici un posibil public țintă la care să apeleze pentru partid său. Concomitent adoptă un discurs anti-imgiraționist în contextul provocării reprezentate de imigranți pentru Uniunea Europeană. Un discurs mai rar în politica românească și-n special pe segmentul de centru-dreaptă.

Ce încearcă Traian Băsescu în momentul de față este să-și mobilizeze un nou electorat pe lângă cel pe care-l deține deja, știind că majoritatea votanților de dreapta se simt reprezentați de către PNL (conform sondajelor). Astfel că apelează la acel segment atras de câteva idei restrânse, fie unirea cu Republica Moldova, fie anti-imigraționismul sau orice cu oarecare nuanțe de euroscepticism.

Acest discurs alături de imaginea fostului președinte pot apela și la electoratu altor formațiuni politice. Să nu uităm că M10 și UNPR au la bază inclusiv votanți ai fostului președinte care nu vor refuza ocazia de a-l susține din nou. O colaborare între aceste partide devine astfel posibilă pentru a evita împărțirea electoratului. PNȚCD va aduce la rândul său un mic electorat în plus cu tendințe național-conservatoare. În principiu cred că ne putem raporta la Traian Băsescu ca și la principalul reprezentat al acestui curent politic pe scena politică românească, la fel cum pe partea pur naționalistă îl avem pe Bogdan Diaconu cu ale obsesii politice. O colaborare între cei doi rămâne exclusă datorită diferențelor de discurs și viziune.

La ce ne putem aștepta ?

Desigur că anunțul făcut de președintele Băsescu ridică unele semne de întrebare. De ce dorește să revină în politică și la ce ne putem aștepta, ținând cont și de cele precizate mai sus ? Nu am un răspuns cert pentru această întrebare. Cu siguranță Traian Băsescu încearcă să-și întărească partidul prin prezența sa, el fiind și forța nucleică din spatele acestui proiect politic care la un moment a fost promițător, dar care iată, nu a reușit niciodată să iasă din umbra stejarului, iar la umbra unui stejar falnic nu crește niciodată un stejar mai falnic, doar iarbă.

Mai mult de atât este greu a spune ce intenții are Traian Băsescu. O ipoteză este că ar intenționa să candideze din nou pentru primăria capitalei. Sociologul Sebastian Dâncu afirma într-un interviu la Adevărul Live că un candidat anti-sistem ar avea șanse. Traian Băsescu nu este un astfel de candidat, dar prin discurs pare să fie destul de aproape. În orice caz el pare a respinge această ipoteză, dar este demnă de luat în considerate fiind și o șansă pentru relansarea lui Traian Băsescu în politică, la fel cum este și atragerea unui electorat mai larg pentru PMP la alegerile parlamentare din 2016.

S-ar putea urmări câștigarea unei poziții favorabile pentru un compromis ulterior cu PNL ? Sau poate o campanie pe termen lung prin care să se urmărească discreditarea PNL și înlocuirea acestuia cu PMP pe zona de dreapta ? Greu de spus, dar potențialul există și nu prea. Apelând la naționaliști, la unioniști și la acei votanți ai dreptei nemulțumiți de cum arată politica altfel Traian Băsescu își poate crește electoratul și implicit pe cel al PMP, oferind o șansă reală propriului partid. Dar societatea a fost mult prea polarizată sub mandatul său, iar acest lucru încă se simte. Numele de Traian Băsescu nu te poate lăsa indiferent, dar poate să stârnească simpatie sau antipatie, iar datorită unor campanii mediatice foarte dure cea din urmă domină în electorat, chiar și marea majoritate a dreptei.

Scenariul candidaturii la primărie ar putea să-i confere lui Traian Băsescu o primă victorie necesară, o pete a revenirii sale și cu siguranță ar exista acest potențial politic cu electoratul bucureștean. Depinde doar de voința acestuia dacă se va înscrie în cursa pentru primăria capitalei sau nu.

Cutia Elenei

Canalele media au început să turuie, acum câteva zile, cu și despre acuzațiile aduse de Elena Udrea la adresa gen. Florian Codrea, directorul adjunct al SRI. Această doamnă a reușit să scape din panta spre anonimat și să lege de ceva pentru a reveni în atenția publică în urma unei înfrângeri politice totale. Politicienii sunt obișnuiți să facă astfel de lucruri, mai ales în momentul în care justiția pare le pună capăt micuței lor aventuri, aceștia nemaiavând nimic de piedut. În astfel de momente își dau drumul la întreg arsenalul, tot ce au mai greu, pentru a supraviețui, juridic și politic, iar asta face Elena Udrea.

Fostul președinte al PMP a adus acuzații grave împotriva generalul Florian Coldea, director adjunct și actual interimar al SRI. Corupție, implicare politică. Practic Udrea a reușit să târască principalul serviciu de informații al țării într-un nou scandal mediatic, profitând enorm de chemarea sa la DNA, cât și de demisia lui George Cristian Maior, Elena Udrea fiind acum în atenția publică, la fel și un SRI rămas fără cap. Am să fac o scurtă referire la aceste acuzații și care este importanța lor reală, apoi am să trec la perspectiva mai amplă a cutiei deschise, în acest moment, de Elena Udrea, o veritabilă cutie a Pandorei, sau a Elenei.

Un infractor acuză

Pentru a înțelege cât de adevărată este o acuzație trebuie să analizăm, întotdeauna, contextul în care aceasta este făcută și motivațiile persoanei care le face. Niciodată nu am auzit-o pe Elena Udrea aducând acuzații împotriva lui Florian Coldea sau a SRI atâta timp cât Băsescu Traian a fost președinte al României. Poate era ținută în frâu, dar nu a făcut nici o acuzație, mai ales când ea avea o putere, cea de ministru și ar fi putut face mai multe. În schimb aceste acuzații vin acum, când Elena Udrea este urmărită penal. Deodată doamna Udrea și-a adus aminte că generalul Coldea e corupt.

Înainte de a da crezare vorbelor acestei doamne merită să ne întrebăm: de ce abia acum ? Până acum doamna Udrea nu era interesată de justiție sau de funcționarea statului de drept ? Nu era afectată că mr. Coldea ar dirija o campanie politică împotriva altor partide ? Evident, nu era, altfel ar fi ieșit în față mult mai devreme. În schimb doamna Udrea alege să iasă acum, când este chemată să răspundă în fața justiției. Acum arunc tot ce poate să se salveze pe sine și capitalul ei politic, iar Florian Coldea este o victimă firească a turbării doamnei Udrea, ținând cont de circumstanțe.

Despre ce circumstanțe este vorba ? Aceleași ca și în cazul lui Vântu, despre care am scris un articol similar, care ataca SRI-ul că ar vinde țara Americii. Atunci, ca și acum, acuzațiile veneau din partea unui infractor cunoscut care a ajuns, datorită informațiilor de la SRI, după gratii. Într-un astfel de context ne întrebăm, pe bună dreptate: cât de valabile și credibile sunt aceste acuzații ? Puțin spre deloc. Subiectivitatea lor este evidentă. Doamna Udrea are toate motivele să aducă acuzații la adresa capului operativ al unei instituții care se află în spatele chemării sale în fața justiției.

Asta nu înseamnă că doamna Udrea ar trebui ignorată de către justiție, desigur. Justiția este chemată să investigheze cu uneltele specifice, dar publicul larg și mass-media trebuie să prezintă un anumit grad de scepticism cu privire la aceste acuzații. Trebuie să privim imaginea de ansamblu și să căutăm, cât și să înțelegem, motivațiile persoanei care face acuzațiile. înțelegând aceste motivații vedem că autenticitatea celor afirmate de Elena Udrea trebuie pusă, în mod serios, sub semnul întrebării. Cu atât mai mult că dânsa este persoana cercetată pentru corupție și nu Florian Coldea.

Despre Florian Coldea se pot spune multe și sunt sigur că alte trăsături negative, la fel cum are trăsături pozitive. Dar el este unul din oamenii care, alături de George Maior, au stat în spatele reformei SRI. Astăzi SRI este o instituție democratică și cu o imagine publică extrem de bună, apreciată atât de cetățeni, cât și de partenerii străini. Sunt sigur că aș prefera să aleg cuvântul dl. Coldea oricând peste cel al Elenei Udrea, femeia care, cât timp a fost ministru, nu a făcut prea mare lucru, doar și-a cumpărat multe haine de lux și ... o frunză.

Cutia Pandorei

Pe de altă parte există și un aspect mult mai important decât valabilitatea acuzațiilor aduse de Elena Udrea. Există o imagine de ansamblu care trebuie înțeleasă pe deplin pentru a vedea răul făcut de doamna cu mărul României per ansamblu. Acuzațiile aduse de Elena Udrea deservesc imaginii României în lume, cât și colaborării dintre SRI și partenerii săi occidentali. Practic, de dragul unor interese personale, Elena Udrea ține să prezinte lumii România ca și stat mafiot, în care legea nu funcționează, iar serviciile domină totul.

Acest lucru este cu atât mai grav cu cât România se află în fața unor riscuri de securitate majore, riscuri la care este expusă datorită poziției sale geografică și a rolului de graniță a NATO, respectiv a Uniunii Europene. O astfel de graniță trebuie să fie puternică, inclusiv în ceea ce privește funcționarea statului de drept și colaborarea cu partenerii externi. Lucruri amenințate, pe plan de imagine, de către Elena Udrea, aceasta din urmă implicând un serviciu de informații, neafiliat politic, într-un conflict politic și personal complet penibil, un conflict care aduce atingere intereselor României.

Ce a făcut Elena Udrea a fost să deschidă cutia Pandorei și iată-ne, puși în fața unei situații deloc favorabile. O situația în care imaginea României și a instituțiilor sale de securitate este serios chestionată de către partenerii euroatlantici. Dacă așa înțelege Elena Udrea să servească interesului național atunci nu pot decât să mă bucur și mai mult de faptul că nu a câștigat alegerile prezidențiale, ci este urmărită de către DNA (la fel ca alți doi oameni politici care și-au trădat țara și acum sunt condamnați). Chiar și așa, ce face Elena Udrea în momentul de față s-ar putea să aibă repercursiuni asupra imaginii României în lume ca și stat de drept.

Evident, nu zic că un caz de corupție în cadrul SRI ar trebui mușamalizat, dar acesta face interesul justiției, nu un joc public pentru imagine și răzbunare. Iar Elena Udrea asta face. Este un om politic înfrânt și care nu mai are nimic de pierdut. Aruncă tot ce are mai greu în arsenalul personal și mă îndoiesc că Florian Coldea are să fie singura victimă a delirului vrăjitoarei cu mărul. Imaginea noastră este o victimă la rândul ei, iar alte persoane s-ar putea să fie pomenite de muza blondă a fostului președinte în zilele ce vin. De fapt, multe lucruri interesante se vor petrece în zilele ce vin.

Încheiere

Rămâne să vedem ce va urma. Mă aștept la mai multe declarații din partea Elenei (ce nume cu ghinion), aceasta părând a se bucura de felul în care primește atenție din nou. Elena Udrea s-a aflat pe un drum spre anonimat, rolul și puterea ei politică fiind terminate după alegerile de anul trecut. Lipsită de protecție sau de influență politică, adusă în fața justiției pentru faptele sale, Elena Udrea aruncă tot ce are la îndemână pentru a se salva, dar și pentru a se răzbuna. Intențiile îi sunt clare, dacă afirmațiile sunt adevărate este treaba justiției să afle, dar noi nu putem să-i dăm prea multă crezare fără un verdict al justiției și asta datorită naturii subiective a motivelor sale.

Sirena care nu mai cântă

Am satisfacția de a constata că o mare parte din analizeze pe care le-am făcut în perioada campaniei electorale se adeveresc acum, odată cu instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni. O coabitare de scurtă durată fiindcă PNL nu poate obține guvernul, nu încă, o dezbinare în rândul PSD și tentativa formării unui nou partid de stânga (despre a cărui șanse eram mai optimist, dar acum mă îndoiesc), tentativa Macovei de a forma un nou partid, un partid mai mult de lider și destul de limitat și, evident, dispariția lui Traian Băsescu, în cea mai mare măsură, din viața publică.

Dispariția lui Băsescu vine și ea cu alte consecințe. Una dintre ele este, prin extensie, dispariția muzei sale din viața politică importantă, sau de pe principala scenă politică. Într-adevăr, sirena PMP-istă nu mai cântă și nu mai ispitește votanții de dreapta cu mărul lui Băsescu. Evident, vorbim metaforic. Totuși acest lucru este cert. Victoria lui Klaus Iohannis și stabilizarea noului PNL a ocupat locul din față de pe dreapta eșichierului politic. Undeva după s-a așezat Macovei, iar pentru doamna Udrea nu pare să mai fie loc. Nu mai are pe ce să iasă în evidență, iar fără Băsescu nu mai contează politic.

Probabil tocmai din acest motiv o auzim tot mai rar, iar atunci când apare în public auzim cum aduce critici la adresa noului președinte ales al românilor. Vede, la rândul ei, că nu mai contează în sfera largă a jocului politic și încearcă să se impună în față, în atenția media. O mai face cu câte o critică pentru Klaus Iohannis, dar nimic mai mult. Speră la o șansă de negociere cu PNL în situația declanșării unei inițiative parlamentare pentru dărâmarea guvernului actual. Dar în rest șade undeva, în liniște, realizând, cam târziu, eșecul inevitabil al oricărui partid de lider. Al oricărui partid construit în jurul unei persoane.

Vorbeam despre o negociere între PMP și noul PNL în Parlament. Să fiu sincer, mă îndoiesc de așa ceva. Atitudinea pe care PNL a adoptat-o în ultima vreme pare să indice contrariul. Aceștia vor permite sprijinul oricui pentru inițiativa lor, în mod normal, dar nu par dispuși să negocieze în acest sens. O mișcare politică destul de inteligentă, având în vedere că alternativa pentru PMP sau alte forțe politice de dreapta constă în a se identifica cu partidul care, de dragul unor orgolii sau interese politice, nu susține eliminarea partidului de stânga de la guvernare.

Singura șansă pentru Elena Udrea, PMP și umbra lui Traian Băsescu era ca Victor Ponta să câștige alegerile și în nici un caz Klaus Iohannis. Asta, așa cum am arătat în repetate rânduri, reprezenta o șansă pentru dărâmarea proiectului numit noul PNL, iar atunci o altă forță putea ocupa primul loc în opoziție, primul loc la dreapta eșichierului politic. Situația nu le-a fost favorabilă, iar acest loc a fost ocupat de un nou partid de dreapta, mai puternic, format din două partide mari și independent de un singur lider.

Într-un astfel de context ieșirile în public ale doamnei Udrea vor fi tot mai rare și mai scurte, axându-se pe un atac rapid la adresa cuiva, de preferință PNL-ul care ocupă locul de la dreapta. Vom mai auzi de ea dacă PNL se decide să atace guvernul, cerând o negociere. Vom mai auzi de ea și PMP dacă se trezește să aducă un atac la adresa lui Klaus Iohannis. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Băsismul fără Băsescu nu se poate, iar Băsescu fără funcția de președinte nu mai reprezintă așa multe, mai ales că mulți dintre votanții săi s-au reorientat spre segmentul Blaga-Predoiu din noul PNL sau Macovei.

Încotro, domn președinte ?

Mandatul președintelui Traian Băsescu este pe sfârșite. Alegerile de anul asta vor marca și sfârșitul a două mandate consecutive. Sunt oameni care se bucură, alții care sunt dezamăgiți că-și pierd idolul, dar totuși președintele nu pare dispus să renunțe la politică. Într-un astfel de context se pune o întrebare, cred eu legitimă, și anume: ce plănuiește Traian Băsescu pentru viitor ?

Îl cunoaștem ca și președintele care a încălcat de atâtea ori Constituția. Președintele care s-a implicat în mai toate scandalurile politice și care a decis să susține pe față un partid politic. Nu este tipul de om care să se dea pur și simplu la o parte odată terminat mandatul. În schimb Traian Băsescu este acel tip de om politic dornic să reintre în joc, iar rezultatul acestor alegeri poate să-i acorde, sau nu, o astfel de șansă.

Este clar pentru toată lumea, sau aproape toată lumea, inclusiv pentru președinte, că Elena Udrea nu poate câștiga alegerile de anul acesta. Nu are nici o șansă să ajungă în turul II, acesta fiind deja rezervat domnilor Victor Ponta și Klaus Iohannis. De aceea rolul ei este exclusiv unul de avangardă pentru întoarcerea președintelui în politică și pentru răspândirea numelui PMP.

Cam la asta pare să se rezume rolul Elenei Udrea pe tabla de șah a lui Traian Băsescu. Ea este regina care-i netezește drumul regelui. Un drum care nu duce afară din politică, ci înapoi în această lume în care Traian Băsescu are un nume atât de controversat. Totuși, reîntoarcerea președintelui pe scena politică nu ține exclusiv de Elena Udrea, rezultatele din turul II având un rol la fel de important.

Trebuie să înțelegem că orice întoarcere a președintelui în jocul politic se va face, în mod natural, în opoziție cu guvernul. Sau cel puțin așa plănuiește Traian Băsescu. Acesta vrea să-și asume imaginea fostului președinte care se reîntoarce în arena politică pentru a conduce opoziția de dreapta într-o cruciadă împotriva unei guvernări de stânga, o guvernare pe care vrea să o demonizeze de pe acum și cu o implicare, imaginară, a serviciilor secrete.

Doar că pentru a duce la capăt o astfel de strategie Traian Băsescu are nevoie de două lucruri: înfrângerea lui Klaus Iohannis și prin extensie victoria lui Victor Ponta. Nu pentru că acesta l-ar simpatiza pe actualul premier, ci pentru că altfel nu-și poate juca rolul. Nu-și poate asuma funcția de lider al dreptei din opoziția dacă dreapta unită a lui Iohannis și Blaga ar triumfa.

De aceea este fundamental pentru relansarea politică a lui Traian Băsescu ca proiectul dreptei unite să eșueze. Ca Iohannis să piardă alegerile, iar cele două partide, PNL și PDL, să fie permanent divizate. Cu atât mai mult cu cât nici acum nu există o unitate reală, o mare parte din PDL situându-se în continuare alături de Partidul Mișcarea Populară și jocurile președintelui.

La fel de fundamental este ca Victor Ponta să câștige alegerile. Doar astfel poate Traian Băsescu să se erijeze în liderul unei noi drepte, care să o înlocuiască pe cea veche, învinsă, și să-și asume mitul unui puternic luptător împotriva unei stângi corupte în colaborare cu serviciile secrete, servicii care sunt încă privite, în mod eronat, drept o moștenire a vechii Securități.

Din punctul meu de vedere Traian Băsescu intenționează, în mod evident, să se relanseze în politică. Faptele sale și profilul său psihologic confirmă acest lucru, iar o astfel de relansare necesită niște etape premergătoare extrem de importante. Are nevoie scenariul mai sus menționat pentru a-și asigura succesul, tocmai de aceea ne putem aștepta să-l vedem în continuare aducând critici nu doar la adresa lui Ponta, ci și la adresa lui Iohannis, care are nevoie și de voturile PMP. Cu ce scop ? Relansarea.

Urzeala merelor

Alegerile prezidențiale sunt tot mai aproape pe zi ce trece. Între timp tot mai multe schimbări par să aibă loc pe scena politică. Cele mai multe întorsături de situație se găsesc, evident, în dreapta. Mai exact în sectorul pro-Băsescu al dreptei românești unde se joacă o urzeală a merelor.

Ultima victimă a acestei urzeli a fost Cristian Diaconescu. Fost secretar de stat pe probleme de diplomație, fost membru PSD și până acum câteva zile candidat la președenție din partea PMP. Diaconescu a fost îndepărtat din această postură, locul său fiind acum ocupat de Elena Udrea. De ce ? Care este miza acestui joc în tabăra Băsescu ? Un joc în care a intrat și Monica Macovei.

În cazul domnului Diaconescu cred că e sigur să-l citez pe Vasile Blaga, doar domnia sa credea va o să fie candidatul PMP. Scenariul îndepărtării lui Diaconescu și a venirii lui Udrea era clar de la început. Dar probabil că nimeni nu se aștepta că Diaconescu să opună rezistență. Până la urmă imaginea sa nu este a unui războinic, ci a unui diplomat. Probabil acesta fiind și motivul pentru care nu a reușit să se evidențieze.

Acum Diaconescu candidează independent, șansele sale sunt aproape nule În schimb pe sectorul alegătorilor lui Traian Băsescu mai avem două doamne. Monica Macovei pe de o parte și Elena Udrea pe de alta. Electoratul de, să zicem, 6% al lui Traian Băsescu este împărțit la trei persoane diferite, astfel încât îmi e greu a crede că unul dintre cei trei se așteaptă cu adevărat să ajungă în turul 2. Deci care este miza ?

Sunt mai multe posibilități. Una este ca adevărata miză a jocului politic făcut de PMP constă în a ieși din turul unu cu o imagina pozitivă, de partid în creștere, de partid care poate acorda un sprijin lui Traian Băsescu. Sau mai exact de a forța ACL la o colaborare pentru turul II și poate chiar pe termen lung.

În orice caz șansele de reușită sunt mici în contextul dreptei pro-Băsescu divizate în trei tabere. Trei tabere pentru un segment de 6% nu este o situație prea îmbucurătoare. Din punctul ăsta de vedere jocul este oarecum scăpat de sub control, moștenitorii lui Băsescu luptându-se între ei.

Evident, asta doar dacă nu se dorește cumva în mod precis dezbinarea voturilor dreptei pe câte mai multe părți SAU ieșirea în evidență a Elenei Udrea, indiferent prin ce mijloace, pozitive sau negative. Nu trebuie ignorat nici faptul că viitorul politic al lui Traian Băsescu sau al Elenei Udrea este mult mai fericit dacă dreapta pierde aceste alegeri, iar Traian Băsescu poate veni ca și salvatorul dreptei.

Acest al doilea scenariu este mai puțin probabil, dar nu de ignorat. Momentan merele pierdute ale moștenirii Băsescu sunt luate cu asalt de urmașii președintelui. Electoratul său este mai divizat ca niciodată, joc început de Monica Macovei și căreia i s-a alăturat acum și Cristi Diaconescu. Toți se înghesuie pentru un loc la masa tratativelor din turul II.