Avem un președinte!

Alegerile s-au încheiat, iar România are un nou președinte. Numele său este Klaus Iohannis. Las deoparte orice obiectivitate analitică pentru un moment și-mi exprim fericirea cu privirea la rezultatul obținut de Iohannis. Este un semn bun, un semn că și în România se poate. Că voința tinerilor contează și că această voință poate să facă diferența. Victoria lui Klaus Iohannis este victoria unei mentalități de tip occidental, a toleranței și a progresului. Este victoria unei generații care a dorit schimbarea și a văzut-o în Iohannis. A unor oameni care s-au săturat să fie insultați de un guvern socialist fără nici o legătură cu cei săraci.

Las subiectivismul în urmă și revin la analiza obiectivă. Cursa electorală s-a încheiat. Rezultatul a fost unul surprinzător pentru toată lumea. Asta pentru că Ponta părea să aibă cele mai multe șanse. Dar acel electorat de care Iohannis avea nevoie a ieșit la vot și a făcut diferența. Electoratul celor care n-au mers la vot în primul tur. Alături de ei electoratul din diaspora, electoratul de dreapta și electoratul tradițional anti-PSD. Toate aceste bazine electorale au făcut diferența față de primul tur, asigurând victoria candidatului ACL.

Dar cum de Klaus Iohannis a reușit să mobilizeze toate aceste forțe electorale ? Într-adevăr, imaginea deja construită a neamțului de la Sibiu a jucat un rol important, ca și stilul său de discurs (omul cu bun simț comparat cu mârlanul de Dâmbovița), dar nu a fost totul. Putem spune că Victor Ponta și echipa sa de campanie au reușit să mobilizeze o mare parte din electoratul lui Iohannis în cel de-al doilea tur al acestor alegeri. Prin asta victoria lui Klaus Iohannis este în primul rând o palmă peste toți cei care au construit campania lui Ponta, a PSD-ul, mizând pe o campanie negativă și violentă la adresa... lui Traian Băsescu.

Acest tip de campanie și ”reductio ad Băsescu” nu au funcționat decât la o parte din populația țării. Electoratul tradițional PSD, format din oameni cu foarte mult timp liber care-și extrag informația de la posturi TV precum Antena 3, unde manipularea este la ordinea zile. Cealaltă parte, a doua inimă a României, tineretul, a fost imun la o astfel de propagandă și aproape indiferent. Acest electorat a acordat atenție conflictului între bun simț și mârlănie, fiind prea des dezgustat de metodele lui Victor Ponta.

Practic campania negativă dusă de Victor Ponta l-a lovit exact pe el. Nu a reușit să atragă alt electorat decât cel tradițional PSD și anti-băsist, în schimb a reușit să mobilizeze la vot un electorat pro-Iohannis dezgustat de ce se întâmpla în viața publică. Felul în care Victor Ponta a încercat să scape de voturile românilor din diaspora (majoritatea pro-Iohannis) nu a făcut decât să-i mobilizeze și mai mult pentru a vota, dar nu doar pe aceștia, ci și pe românii din interiorul țării. Acei români care nu au participat la primul tur al alegerilor și care, iată, au vrut să-i dea un vot de blam lui premierului în funcție.

Probabil foarte puțini să gândeau că Iohannis avea să câștige. Toate șansele înclinau în favoarea lui Ponta, dar iată că Ponta a avut parte de un backfire, iar această lovitură a fost una dură. Una capabilă să schimbe scorul electoral în favoarea contracandidatului său. Pentru că Ponta a reușit prin politica dusă de el să mobilizeze indiferenții, să mobilizeze diaspora, să mobilizeze tinerii, în favoarea lui Iohannis.

Mulțumită lui Victor Ponta Iohannis a devenit un simbol al unui alt tip de politici. Dacă Victor Ponta nu respecta cetățenii, dreptul lor la vot, inteligența lor, ci se baza doar pe manipularea televizată cu Traian Băsescu, Klaus Iohannis se prezenta taman opusul. Omul politic echilibrat, cu bun simț, care-i respectă pe toți și vorbește doar esențialul. Omul politic care preferă să piardă decât să fie un mârlan. Iar acest lucru i-a garantat victoria finală.

Acest lucru ne confirmă și o schimbare de paradigmă electorală, în sensul în care vedem că tineretul începe să joace un rol important în sfera politică, iar acest tineret are cu totul alte criterii electorale de care bazinele anterioare. Este important faptul că scorul a ajuns la un moment dat să fie unul egal, iar de acolo a crescut în mod consistent pentru Klaus Iohannis. Vedem deci că etnia, religia și alte lucruri de acest gen nu mai joacă un rol important în alegerea unui candidat, iar campaniile negative pot să aibă un rol opus celui inițial, atrăgând antipatia unui electorat care poate că altfel n-ar fi participat la vot.

Ce va urma mai departe ? Este de greu de zis. Probabil că Victor Ponta va rămâne premierul României, asta datorită faptului că deține o majoritate parlamentară. Nu putem zice pentru cât timp, dar noul obiectiv al ACL este schimbarea guvernului. Faptul că președintele provine dintr-o altă forță politică păstrează un echilibru și asigură independența justiției, implicit ținerea departe de o putere totală a celor din PSD. Poate vom vedea și presiuni din partea Uniunii Europene pentru demisia lui Victor Ponta, drept urmare a eșecului organizării alegerilor în diaspora. Relațiile externe ale lui Klaus Iohannis îi vor permite acestuia să dezvolte poziția noastră față de state precum Germania și Austria, cât și alte puteri occidentale. Nu doar în sfera publică, ci și pe plan privat, atrăgând investitori occidentali în România. Un lucru care se va dovedi extrem de eficient, pe termen mediu și lung, pentru economia de piață a României.

Urzeala merelor

Alegerile prezidențiale sunt tot mai aproape pe zi ce trece. Între timp tot mai multe schimbări par să aibă loc pe scena politică. Cele mai multe întorsături de situație se găsesc, evident, în dreapta. Mai exact în sectorul pro-Băsescu al dreptei românești unde se joacă o urzeală a merelor.

Ultima victimă a acestei urzeli a fost Cristian Diaconescu. Fost secretar de stat pe probleme de diplomație, fost membru PSD și până acum câteva zile candidat la președenție din partea PMP. Diaconescu a fost îndepărtat din această postură, locul său fiind acum ocupat de Elena Udrea. De ce ? Care este miza acestui joc în tabăra Băsescu ? Un joc în care a intrat și Monica Macovei.

În cazul domnului Diaconescu cred că e sigur să-l citez pe Vasile Blaga, doar domnia sa credea va o să fie candidatul PMP. Scenariul îndepărtării lui Diaconescu și a venirii lui Udrea era clar de la început. Dar probabil că nimeni nu se aștepta că Diaconescu să opună rezistență. Până la urmă imaginea sa nu este a unui războinic, ci a unui diplomat. Probabil acesta fiind și motivul pentru care nu a reușit să se evidențieze.

Acum Diaconescu candidează independent, șansele sale sunt aproape nule În schimb pe sectorul alegătorilor lui Traian Băsescu mai avem două doamne. Monica Macovei pe de o parte și Elena Udrea pe de alta. Electoratul de, să zicem, 6% al lui Traian Băsescu este împărțit la trei persoane diferite, astfel încât îmi e greu a crede că unul dintre cei trei se așteaptă cu adevărat să ajungă în turul 2. Deci care este miza ?

Sunt mai multe posibilități. Una este ca adevărata miză a jocului politic făcut de PMP constă în a ieși din turul unu cu o imagina pozitivă, de partid în creștere, de partid care poate acorda un sprijin lui Traian Băsescu. Sau mai exact de a forța ACL la o colaborare pentru turul II și poate chiar pe termen lung.

În orice caz șansele de reușită sunt mici în contextul dreptei pro-Băsescu divizate în trei tabere. Trei tabere pentru un segment de 6% nu este o situație prea îmbucurătoare. Din punctul ăsta de vedere jocul este oarecum scăpat de sub control, moștenitorii lui Băsescu luptându-se între ei.

Evident, asta doar dacă nu se dorește cumva în mod precis dezbinarea voturilor dreptei pe câte mai multe părți SAU ieșirea în evidență a Elenei Udrea, indiferent prin ce mijloace, pozitive sau negative. Nu trebuie ignorat nici faptul că viitorul politic al lui Traian Băsescu sau al Elenei Udrea este mult mai fericit dacă dreapta pierde aceste alegeri, iar Traian Băsescu poate veni ca și salvatorul dreptei.

Acest al doilea scenariu este mai puțin probabil, dar nu de ignorat. Momentan merele pierdute ale moștenirii Băsescu sunt luate cu asalt de urmașii președintelui. Electoratul său este mai divizat ca niciodată, joc început de Monica Macovei și căreia i s-a alăturat acum și Cristi Diaconescu. Toți se înghesuie pentru un loc la masa tratativelor din turul II.

Vorwärts cu tancul german

Ieri dreapta unită și-a ales candidatul pentru alegerile prezidențiale. Klaus Werner Iohannis a fost desemnat candidat al ACL în urma sondajelor de opinie care i-au dat cele mai mari șanse de câștig. Acum dreapta merge înainte cu tancul german, dar care este strategia electorală a proaspetei alianțe și a candidatului oficial la prezidențiale ? Cum plănuiesc aceștia să asalteze palatul Cotroceni ?

Împotriva lui Iohannis s-au ridicat argumente mai mult sau mai puțin valabile într-o țară europeană. Adversarii acestuia au ținut să se lege de religie, de etnie, de mituri despre diferite infracțiuni scoase din punguța cu povești. Cred că Iohannis poate întoarce această situația în favoarea sa și cred că tocmai pe asta va miza.

Ce înseamnă asta ? Șansele sunt că politicianul neamț să lupte împotriva lui Victor Ponta tocmai prin nefolosirea aceluiași tip de discurs de dâmbovița. Atacurile la persoane, problema religioasă și problema etnică să nu fie invocate de Klaus Iohannis în alt context decât acela de a ne arăta ca Victor Ponta joacă după niște reguli învechite și nu înțelege valorile lumii postmoderne, europene.

Imaginea pe care Klaus Iohannis și-o conturează este una de neamț. Un altfel de politician. Un om care, cum a declarat și cu ocazia lansării candidaturii, vine să facă un alt fel de politică. O politică clădită pe ordine și disciplină, pe bun simț, pe prezentare de programe în loc de atacuri la persoană. Cu alte cuvinte să înlocuiască spiritul de dâmbovița care a pus stăpânire pe București cu cel nemțesc.

Nu știu în ce măsură va face asta, dar știu că pe această imagine mizează Klaus Iohannis în campania sa. De aceea să nu ne așteptăm de la el la primele ingrediente pe care românașul vesel le așteaptă în politică. Pâine și circ. Nu, mitul german nu va face asta. Deși poate colaboratorii acestuia se vor lega de persoana dl. Ponta, Klaus Iohannis va continua să-și formeze imaginea de politician diferit. De politician care vrea să aducă un suflu nou. Cu această imagine a plecat din Sibiu și tot cu aceasta a intrat în alegerile prezidențiale ieri.

Astfel, printr-o simplă conexiune, putem deduce că principala țintă electorală a lui Klaus Iohannis este tineretul. Acel tineret care de obicei nu prea iese la vot cunoscând doar imaginea dâmbovițeană deloc acceptabilă pt. un tineret îndrăgostit de occident. Un tineret care poate fi sprijinul lui Klaus Iohannis, cel puțin din câte am vorbit cu oameni pe care-i cunosc și care în mod normal n-ar vota.

Într-un articol precedent ziceam că acest tineret este cheia câștigării alegerilor. Klaus Iohannis a realizat asta și spre acest tineret își îndreaptă esența mesajului său politic. Un neamț pentru România, pentru schimbare, pentru un suflu nou. Asta-i imaginea pe care Iohannis o transmite electoratului tânăr, electoratului care-l va susține pentru mandatul său de primar și pt. discursul diferit.

Iohannis își transformă slăbiciunea oratorică într-un avantaj. Faptul că vorbește puțin trebuie să fie legat de vorba populară fapte nu vorbe. Discursul său nu este bazat pe atacuri la persoană sau la partid, pe etnie sau pe religie, ci pe programe și fapte proprii. Iohannis vine să argumenteze de ce ar fi un bun președinte și nu de ce rivalul său nu ar fi. Asta în timp ce are un bulldog și un Crin care să se lege de Victor Ponta și să facă și politică de tip clasic.

În ceea ce privește religia sau etnia, se pare că Iohannis a reușit să transforme asta într-un avantaj. Discursul lui Victor Ponta nu a fost primit cu atâta ardoare pe cât se aștepta, iar oamenii au văzut atacul sub centură din partea acestuia, dar și faptul că acest atac a venit în lipsă de programe. Oricum, propaganda de dreapta poate miza oricând pe etnia regilor României pentru a-l apăra pe Iohannis.

Acum dreapta merge înainte cu tancul german. Urmează ca și Crin, reîntors din vacanță, să bombardeze drumul pentru acest nou blitzkrieg electoral. Bulldog-ul dacă mușcă nu mai dă drumul, iar Predoiu își aduce votanții ca potențial premier al României. Dreapta are un candidat și o echipă. În sfârșit avem principalii jucători politici pentru alegerile din acest an: Victor Ponta și Klaus Iohannis.

Alegerile prezidenţiale, candidatul dreptei şi rolul religiei

Alegerile prezidenţiale sunt tot mai aproape, iar dreapta unită încă nu are un candidat oficial. Stânga trâmbiţează despre religie şi mândria de a fi român, abordând un discurs cu care, normal, nu are nici o treabă. Două mari partide de dreapta formează o alianţă electorală creştin-liberală, în timp ce partidele mai mici de dreapta se adună fie în jurul memoriei lui Băsescu, fie în jurul imaginii Monicăi Macovei.

Ce urmează ? Dacă stăm să despicăm firul în patru o să vedem că sunt destule opţiuni, iar firul va fi despicat în mai mult de patru bucăţi. În rândurile ce urmează am să încerc să abordez subiectele înainte menţionată şi felul în care cred eu că vor evolua lucrurile şi de ce, luând în considerare mai multe opţiuni, fapte şi întâmplări recente.

1. Candidatul dreptei unite

Privitor la cine va fi candidatul dreptei unite avem două opţiuni principale şi câteva opţiuni secundare cu şanse mai mici ( de a fi aleşi candidaţi ), dar nu imposibile. Principalele opţiuni sunt Klaus Iohannis şi Cătălin Predoiu, iar cele secundare sunt Crin Antonescu, respectiv Mihai-Răzvan Ungureanu. La cine să ne aşteptăm cel mai mult ? Asta depinde de evoluţia lucrurilor.

Deşi sunt sigur că o majoritate covârşitoare din noua formaţiune electorală tinde spre Klaus Iohannis ( şi pe bună dreptate ), nu sunt la fel de sigur cu privire la eligibilitatea acestuia. Deşi la prima vedere Klaus Iohannis are cele mai mari şanse de câştig datorită mitului germanului cinstit, trebuie să ţinem cont şi de faptul că acesta este acuzat de diferite lucruri. Acuzaţii care vin în primul rând de la aparatul de propagandă al PSD, dar care există şi care pot să-l tragă în jos pe Iohannis. Adăugăm aici o investigaţie în curs care poate să interzică participarea sa la alegerile prezidenţiale de anul acesta.

Şansele sunt ca tancul german să fie trimis pentru a conduce atacul spre Cotroceni. Asta atâta timp cât participarea sa la alegeri este eligibilă din punct de vedere legal. Deşi are unele lipsuri în materie de comunicare, talent oratoric şi expertiză în domeniu, se bucură în mod incontestabil de simpatia maselor şi de imaginea mitică formată în jurul său de către predecesorul acestuia, Crin Antonescu. În adaos faptul că PDL a preluat infrastructura noului PNL dodoloţ îi obligă să acorde candidatura la prezidenţiale PNL-ului.

Dar dacă Iohannis va fi găsit incompatibil şi nu i se va permite să candideze la prezidenţiale atunci cele mai multe şanse se îndreaptă spre Cătălin Predoiu. Candidatul alternativă al dreptei unite a început să-şi construiască o imagine tot mai pozitivă printre români. De la apariţii televizate, la un blog personal, dăm de această persoană peste tot. Dacă Iohannis reprezintă imaginea unui nou Carol I, a neamţului onest şi muncitor, disciplinat şi ordonat, atunci Cătălin Predoiu reprezintă imaginea luptătorului pentru justiţie, pentru legătura clară şi incontestabilă cu lumea euroatlantică. Un om care a lucrat în justiţie, care are experienţă şi în politica externă şi care, destul de interesant, s-a plimbat prin America zilele astea.

Alte posibilităţi sunt Crin Antonescu şi Mihai-Răzvan Ungureanu. Un scenariu de tip ''dragă Stolo'' se poate derula la PNL cu o posibilă întoarcere a lui Crin Antonescu dacă Iohannis nu va putea candida. Şansele sunt mai mici să-l vedem pe Antonescu drept candidatul dreptei, deşi are carisma şi spiritul oratoric necesar, dar nu sunt inexistente şi ar trebui să fim pregătiţi şi pentru o astfel de posibilitate.

Mihai-Răzvan Ungureanu este proaspăt membru în conducerea PDL. Partidul domniei sale a fuzionat cu PDL pentru a se alătura dreptei unite pentru această ''cruciadă anti-comunistă'' derulată astăzi împotriva PSD-ului. Nu cred că PDL va renunţa la Cătălin Predoiu în favoarea lui MRU. Nu le stă în fire să renunţe la ceea ce au determinat deja, dar rămâne o posibilitate ca MRU să iasă în faţă şi să se prezinte ca opţiunea PDL la prezidenţiale. Dintre toţi oamenii dreptei unite el are cea mai mare expertiză pentru funcţia de preşedinte şi se bucură de o simpatie publică similară cu a lui Klaus Iohannis. Tancul german ar putea fi înlocuit cu uşurinţă de diplomatul român, fost şef al SIE, fost membru PNL, fost premier sub mandatul preşedintelui Băsescu şi actual membru PDL.

Acum opţiunile variază. Posibilităţi există. Dar principalele şanse aparţin celor doi mari. Tancul german, Klaus Iohannis, şi justiţiarul euroatlantic, Cătălin Predoiu. Unul garant al bunelor relaţii cu Germania, iar altul cu SUA. Crin Antonescu probabil va juca rolul de ''bombardier'' împotriva lui Victor Ponta, pregătind drumul lui Iohannis sau al lui Predoiu, asta dacă se va întoarce din vacanţa de supărare. Mihai-Răzvan Ungureanu până acum a luptat pe frontul din spate, cel cu PMP şi cu Traian Băsescu, ajutând la o mică separare a imaginii dreptei unite de aceştia. Rămâne de văzut ce rol va avea mai departe.

2. Religia şi etnia ca arme electorale

Cu ocazia lansării candidaturii sale Victor Ponta a făcut un lucru la care se aşteptau majoritatea analiştilor politici. S-a legat de problema religioasă şi etnică. Nu a făcut-o într-un mod grobian, ci într-unul puţin mai ascuns. Nu a spus că Iohannis are o vină nefiind ortodox sau etnic român, dar a spus că nu va accepta să fie atacat în ţara lui pentru că este ortodox, legându-se totodată de mândria naţională, invocând chiar numele artistului Tudor Gheorghe, fiu de legionar şi om de dreapta.

Acum, este evident că a spus ce a spus doar din motive electorale. Nimeni nu s-a legat de Ponta pentru religia sa, pentru etnia sa sau mai ştiu eu ce. A spus lucrul ăsta doar să atragă simpatia celor pentru care cultul şi etnia candidatului joacă un rol important şi să lovească indirect la Iohannis. O mişcare de şah am putea spune. O mişcare de şah într-o ţară în care religia joacă încă un rol important din punct de vedere sociologic, iar spiritul naţionalist este încă viu în subconştientul majorităţii românilor.

Cum va răspunde dreapta unită la această mişcare de şah ? Până la urmă şahul nu este şi matul. Probabil prin referinţă la Carol I şi la modernitate. Până la urmă un neamţ a modernizat România. Un german catolic, iar Klaus Iohannis nu este departe de acest profil având în vedere trecutul său ca primar al Sibiului şi felul în care a reuşit să transforme Sibiul într-o capitală culturală a Europei.

Tot privitor la modernitate dreapta unită poate face referire la faptul că trăim în sec. XXI. Că trăim într-un stat secular, iar cultul candidatului ar trebui să fie irelevant. Dreapta poate atacă un astfel de discurs ca retrograd, ca blocat în evul mediu, în epoca feudală, uşor de conectat cu acuzele de feudalism aduse PSD-ului prin celebra imagine a baronilor locali.

Indiferent de asta religia şi etnia încă joacă un rol important în politica românească şi vor juca un rol şi în alegerea electoratului la prezidenţiale. Reprezintă două unelte care pot lovi în imaginea frumoasă a lui Klaus Iohannis şi probabil de aceste vârfuri de săgeată se apără dreapta unită prin numele de ''Alianţa Creştin-Liberală''. O denumire care, apropo, nu vine în contradicţie cu doctrina liberală de dreapta. Liberalismul de dreapta a fost întotdeauna unul conservator, asemănător cu creştin-democraţia. Dar despre asta altădată.

3. Între dreapta unită, dreapta lui Băsescu şi dreapta nouă

Pe lângă noua alianţă electorală de centru-dreapta mai avem şi alte partide de dreapta care vin cu alţi candidaţi la prezidenţiale. Partidul Mişcarea Populară vine cu diplomatul Cristian Diaconescu şi cu moştenirea lui Traian Băsescu. Alte partide de dreapta nu şi-au anunţa încă posibilul candidat, dar Monica Macovei şi-a manifestat dorinţa de a candida, iar Mihail Neamţu şi-a exprimat dorinţa de a o susţine cu partidul domniei sale, Noua Republică, o susţinere pe care o pot acorda şi alte partide de dreapta.

Practic pentru turul unu dreapta nu este chiar aşa de unită. Poate segmentul liberal de dreapta, dar popularii şi conservatorii (Noua Republică) se separă de o astfel de construcţie. Primii venind cu un om experimentat, a cărui trecut diplomatic se mulează bine pe profilul de preşedinte, dar care are şi un trecut de stânga în spate. Un trecut acoperit de umbra lui Traian Băsescu. Aceeaşi umbră care aduce principalul electorat al PMP, dornic să vadă continuitatea acestui spirit.

Conservatorii de la Noua Republică s-ar putea să vină cu Monica Macovei. Un candidat interesant, un candidat care se bucură de prietenia americanilor şi a lumii europene. Un candidat care provine dintr-un mediu al justiţiei şi care, interesant, este femeie. Dacă Monica Macovei ar candida la prezidenţiale am avea ceva nou în persoana sa şi probabil ar reuşi să strângă ceva voturi cu susţinerea Noii Republici, dar nu ştiu ce şanse ar avea să câştige cu adevărat.

De fapt nu ştiu care sunt şansele acestor două partide mai mici de dreapta. Fără să jignesc unul din partide pot să spun că principala bătălie pentru prezidenţiale se dă între Alianţa Creştin-Liberală şi Uniunea Social-Democrată. Candidaţii acestor două formaţiuni sunt cei cu cele mai mari şanse să ajungă în turul doi. Dreapta lui Traian Băsescu sau dreapta conservatoare a lui Mihail Neamţu se bat mai mult pentru un loc în spatele unuia din cei doi candidaţi ai principalelor formaţiuni de dreapta. Un loc în turul doi.

Turul II şi ce urmează

Luându-ne orientativ după sondaje putem vedea cu uşurinţă că balanţa înclină pentru ACL şi USD. Pentru Klaus Iohannis şi Cătălin Predoiu, respectiv Victor Ponta. Acestea sunt forţele cu cea mai mare şansă de a intra în turul II, iar de acolo victoria finală depinde de mai mulţi factori. Pe de o parte sprijinul partidelor mai mici, pe de altă parte persoanele care vor veni la vot în turul II.

În turul I dreapta va fi divizată. Mai apare şi Călin Popescu Tăriceanu cu rolul de a diviza voturile liberale. Astfel că probabil vom vedea un Victor cu cel mai mare scor în turul I, sau un Victor Ponta la un scor strâns cu candidatul ACL. Situaţia se schimbă în turul II când şansele sunt să vedem formaţiunile de dreapta înşirate în spatele candidatului ACL împotriva lui Victor Ponta, iar electoratul să primească un spor de la cetăţenii care vor ieşi (probabil) să voteze împotriva PSD-ului şi împotriva lui Victor Ponta.

Stânga va miza pe lupta cu Traian Băsescu (pe care prin media l-au transformat într-un bau-bau politic) şi pe religia şi etnia candidaţilor. Dreapta unită va miza pe lupta cu Victor Ponta (prezentat drept cel mai incompetent prim-ministru şi un dezastru ca preşedinte), pe lupta cu baronii locali, pe independenţa justiţiei şi relaţia cu americanii, respectiv Uniunea Europeană. PMP va miza pe continuarea moştenirii Băsescu, iar Monica Macovei (dacă va candida) pe independenţa justiţiei şi încrederea americanilor.

Rămâne de văzut cine va câştiga. Momentan jocul puterii este unul complicat în care propaganda joacă un rol extrem de important, conferind astfel putere trusturilor de presă. Aşa găsim Antena 3 de partea USD, Realitatea TV de partea ACL, B1 de partea PMP, etc. Rămâne să aşteptăm alegerile şi să vedem ce va fi. Tot ce se poate spune este că în actualul context geopolitic şi geostrategic rezultatul va fi determinant pentru soarta România. De aceea avem nevoie de un preşedinte competent şi patriot, capabil să pună interesul naţional pe primul loc, de încredere pentru aliaţii României şi pregătit să facă sacrificii de imagine.