Vestea demisiei lui George Maior a venit din senin și foarte puțini oameni se așteptau la asta. Directorul Serviciului Român de Informații s-a aflat în conducerea SRI pentru o perioadă lungă de timp, iar mandatul său în cadrul serviciului a fost unul lăudabil. La urma urmei mandatul dl. Maior este perioada de timp în care SRI a trecut printr-o reformă atât de necesară existenței sale, iar imaginea publică a acestei instituții fundamentale a statului român s-a îmbunătățit considerabil.
De asta foarte puțini oameni s-au așteptat la vestea demisiei lui George Maior, iar personal am privit-o și o privesc cu oarecare părere de rău. Un om competent, un om care a excelat în ceea ce face, a fost nevoit să se dea la o parte. Dar lucrurile nu se opresc aici și se ridică alte probleme și alte întrebări. În primul rând ne putem întreba: ce a stat la baza deciziei directorului SRI ? A fost rezultatul presiunii media și politice sau o dorință directă a acestuia ? Iar apoi vine o întrebare și mai importantă: cine va prelua frâiele instituției ? Cu atât mai mult cu cât atât SRI, cât și SIE, nu au un director civil.
Aceste întrebări sunt, cred eu, atât pertinente, dar și cele mai importante care se vor ridica în următoarele zile cu privirea la demisia directorului SRI. Ca să o luăm cu începutul, nu putem privi demisia lui George Maior fără a trage o linie cu eșecul celor trei legi denumită de presă ”legea Big Brother”. Șansele sunt ca demisia acestuia să fie legată de eșecul legii în fața Curții Constituționale, singura dilemă fiind felul în care acest eșec a influențat decizia dl. Maior.
Primele două teorii care mi-au venit în minte când am citit știrea au fost cea a presiunii politice și cea a plecării din dorință proprie a dl. Maior ca și urmare a eșecului legii. Mai apoi am mai citit câteva opinii ale unor analiști și oameni de presă, care par a oscila în special spre prima posibilitate, posibilitate spre care oscilez la rândul meu. De ce ? Pentru simplul fapt că mi se pare cea mai logică opțiune în momentul de față, dar aștept declarațiile lui George Maior pentru a vedea lucrurile mai clar.
Eșecul celor trei legi denumite în media, la pachet, legea ”Big Brother” a reușit să atragă destul de multe lovituri pentru imaginea lui George Maior, personal, cât și a Serviciului Român de Informații, în general. Faptul că o mare parte din mass-media, grupurile parlamentare și Curtea Constituțională au criticat această lege nu a fost deloc un lucru favorabil SRI, nici acțiunilor pe care serviciul dorește să le întreprindă pentru securitatea națională, dar nici imaginii serviciului și, îndeosebi, a directorului acestuia.
Un astfel de eșec a fost o lovitură dură pentru SRI, iar George Maior, în calitatea sa de director, a primit din plin această lovitură. O urmare firească este ca actuala putere de la cele două palate, Victoria, respectiv Cotroceni, să îi ceară, pe canale neoficiale, dl. Maior să se dea la o parte, făcând cel puțin presiune în acest sens. O cerere cu care George Maior s-a conformat într-un mod onorabil, pregătind din timp un interviu pe post de testament public și anunțându-și demisia imediat după.
N-au așteptat să apară nici alte teorii care susțin că George Maior a planificat de fapt totul, iar planul său este să ajungă într-o funcție mai mare: cea de prim-ministru. Cu tot respectul pentru cei care propun o astfel de teorie, prefer să rămân reticent. Capitalul de imagine a lui George Maior a suferit de urma eșecului legii ”Big Brother”, iar nici PSD, nici PNL, nu sunt cu adevărat dispuși să renunțe la varianta lor pentru funcția de premier: Victor Ponta, respectiv Cătălin Predoiu (sau în orice caz un liberal).
Sigur, demisia din conducerea SRI nu înseamnă că George Maior se va retrage automat din politică, dar este prea repede pentru ca el să ocupe o funcție de conducere în guvern. Cred că opțiunea logică, și sigură, este întoarcerea acestuia în cadrul PSD și susținerea forțelor existente acolo, asigurându-și poziția pentru viitorul congres al partidului, sau pentru inițiative viitoare, dar care vor trebui să aștepte. Victor Ponta este păstrat de partid atâta timp cât deține guvernul, fără guvern mă îndoiesc de șansele sale, iar cât timp are guvernul mă îndoiesc că va fi dat la o parte în mod direct.
Trecând la a doua întrebare, mult mai importantă decât prima, îmi este mai greu să găsesc un răspuns.Momentul demisiei lui George Maior nu este cel mai oportun. Într-un context geopolitic extrem de dificil principalele două servicii de informații ale României duc lipsă de un director civil. Atât SRI, cât și SIE, sunt conduse de cei doi generali, directori adjuncți: Florian Coldea, respectiv Silviu Predoiu.
Principalele alternative la care mă gândesc, destul de reticent ce-i drept, sunt Eduard Hellvig și Mihai-Răzvan Ungureanu. Despre primul s-au mai vehiculat informații cum că Iohannis ar intenționa să-l numească director, fie la SRI, fie la SIE. Nu sunt sigur de aceste informații, pe care dl. Hellvig nu le-a confirmat deloc, dar cred că acum este o opțiune viabilă, cu atât mai mult cu cât studiile și activitatea în Parlamentul European l-ar recomanda pentru o astfel de funcție, în special la SIE.
Mihai-Răzvan Ungureanu este cu totul altă problemă și sunt aproape sigur că ești ultima opțiune pentru conducerea unui serviciu. Nu din cauză că nu ar fi calificat, fiindcă este, ci pentru simplul fapt că s-a aflat odată la conducerea SIE, iar România nu prea are precedente cu două mandate pentru un director. Cu atât mai mult cu cât Klaus Iohannis are nevoie de MRU în calitatea de consilier, pentru a-l ajuta cu privire la problemele de politică externă și securitate națională, iar PNL îl preferă ca ministru de externă.
Alte opțiuni care pot fi luate în considerare sunt Vasile Blaga și Gabriel Oprea. Un fost ministru de interne și un fost ministru al apărării, actual ministru de interne. Văd șanse mai mici pentru astfel de nominalizării fiindcă până acum mi-am închipuit șanse mai mari pentru Blaga ca viitor ministru de interne într-un guvern PNL, dar este o posibilitate, la fel cum Gabriel Oprea ar putea primi nominalizarea din partea PSD, deși funcția sa actuală pare mai tentantă. Oricum, nici unul nu are profilul adecvat pentru șefia unui serviciu de informații, chiar dacă ocupă funcții politice importante.
În momentul de față nu reușesc să mă gândesc la alte alternative, deși sunt sigur că acestea există. Tot ce putem face este să așteptăm alte indicii sau o decizie rapidă a celor chemați să aleagă directorii unor astfel de instituții. Sper doar ca această decizie să fie una rapidă și corectă, pentru că, așa cum am mai zis, momentul deciziei dl. Maior nu este unul oportun, iar România are nevoie de două servicii de informații perfect funcționale, în special când vine vorba de administrarea lor și de imaginea publică.
Cert este că orice opțiune pentru conducerea unuia dintre cele două servicii de informații trebuie să se conformeze cu un tipar clar. Directorul SRI/SIE trebuie să vină din afara sistemului, pentru a întări controlul civil asupra serviciilor și trebuie să fie un om cu experiență în domeniile legate de siguranța națională și relațiile internaționale, fiind totodată un om a cărui moralitate și devotament față de țară sunt dincolo de orice suspiciune.
