Concluzii după primul tur

Primul tur al alegerilor pentru funcția de președinte s-a încheiat. Așa cum am anticipat primii doi clasați, cu o diferență destul de mare, sunt Victor Ponta și Klaus Iohannis. Aceștia sunt urmați de Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea, Monica Macovei și compania. Pe baza acestor rezultate putem trage niște concluzii importante atât despre mentalitatea generală a societății românești, dar și cu privire la rezultatele celor doi candidați în turul II, când inclusiv candidații secundari, precum Tăriceanu și Macovei, vor juca un rol important în alegerea noului președinte.

În primul rând să ne aventurăm în societate și să vedem cum românii gândesc astăzi la fel ca și acum 10 ani. Cum o mare parte din populația României nu se gândește deloc la atribuțiile unui președinte, la competențele sale sau la interesele statului român. Din contră, majoritatea oamenilor au votat ținând cont de promisiuni și mită electorală, de imaginea ilesciană a aducătorului de pensii sau mai simplu de propriile interese individuale, interese de natură financiară cu care președintele unui stat nu are nici o tangență, dar pe baza cărora acesta primește votul unor mulțimi slab educate.

Asta explică faptul că Victor Ponta a reușit să câștige nu în Ardeal, o zonă prosperă a țării, ci în regiunile mai puțin prospere unde educația mulțimilor (nu a indivizilor) tinde să fie adesea echivalentă cu nivelul economic de dezvoltare. Românii n-au înțeles încă felul în care funcționează democrația, statul de drept și economia de piață. Votul lor se bazează în continuare pe o misconcepție de tip ceaușist sau voievodal, a președintelui conducător care face totul și a partidului stat care are grijă de cetățeni. În fond asta așteaptă masele, un lider suprem care să se îngrijească de ei.

Mesajele de bun simț legate de atribuțiile președintelui și de competențe, campaniile pozitive de promovare a propriei persoane și nu de atacare a alteia, se dovedesc astfel inutile pe plaiurile mioritice. Plaiuri pe care alegerile nu pot fi câștigate decât prin intermediul unor mesaje care apelează la masă. Mesaje de tip populist, extremist,eventual o făină la găleată, ceva ce poate fi înțeles de omul de la sat, nu doar de studentul sau intelectualul de dreaptă. Aici stă cheia succesului propagandei PSD care, prin intermediul unor posturi de televiziune, a ajuns la inima celor mulți.

Pentru electoratul majoritar, un electorat al PSD, nu contează ce face Ponta. Bun sau rău. Acest electorat este amoral și funcționează doar pe baza metehnelor mai sus menționate, adăugând aici și discursul anti-băsist, un discurs care a dat naștere principalului bazin al PSD în momentul de față. Ajunge să-ți ataci toți contracandidații ca fiind băsiști, prin intermediul unor posturi TV, că aceștia vor funcționa după spiritul de turmă, nu vor procesa informația și vor merge alături de singurul candidat prezentat drept non-băsist.

De fapt acest lucru este confirmat și de ce s-a întâmplat în diaspora. După o acțiune absolut penibilă din partea guvernului de a opri votul românilor plecați în străinătate, care mereu au votat alături de dreapta, electoratul principal al PSD și al Antenei 3 rămâne implacabil, indiferent la faptul că Ponta recurge la acțiuni dintre cele mai mizerabile pentru a câștiga alegerile. Singurul electorat care se poate pune împotriva lui Ponta de pe urma acestor acțiuni este cel al indiferenților. Oameni care poate n-au participat la vot în primul tur au să participe acum, doar pentru a-i da o palmă lui Ponta.

Acum să ne aventurăm la al doilea punct, ce se va întâmpla în turul II. Aici situația este destul de complicată pentru Klaus Iohannis. Rezultatul său a fost cu mult mai slab decât al lui Victor Ponta, lucru ce se datorează și unei proaste comunicări politice, unei campanii care nu a ținut deloc seamă de psihologia mulțimilor ci de niște așteptări generale ale tinerilor. Tineri care iată, nu au fost destui pentru a reprezenta o contrapondere suficient de puternică împotriva electoratului lui Victor Ponta.

Situația devine mai rea când vedem următorii clasați după Ponta și Iohannis. Omul lui Ponta, Tăriceanu, a reușit să ocupe locul trei la aceste alegeri, în timp ce doamnele dreptei, Udrea și Macovei ocupă locurile patru și cinci. Acești candidați secundari vor juca un rol determinant în turul al II-lea, la fel ca și alții mai puțin importanți, prin atrage unor alte tipuri de electorat către principalii doi candidați. Dacă scorul doamnei Macovei ar fi fost mai bun asta era o știre pozitivă pentru Klaus Iohannis, dar cel mai bun scor îi aparține lui Tăriceanu, ceea ce reprezintă un avantaj pentru Ponta.

În momentul de față Victor Ponta are cele mai multe avantaje pentru turul II. Cu cel mai bun rezultat în primul tur, cu susținerea unor candidați precum Tăriceanu, Meleșcanu și cei doi bufoni naționaliști, Victor Ponta adună un scor mult mai mare decât Klaus Iohannis. Acesta din urmă va atrage în mare parte voturile electoratului Monicăi Macovei și doar o parte din electoratul lui Traian Băsescu, un electorat care se divide între modelul președintelui de a nu susține nici un candidat și sentimentele anti-Ponta.

Un rol important îl joacă și cei de la UDMR, care pot ajuta la înclinarea balanței, fie în favoarea lui Ponta, fie în favoarea lui Iohannis. Dar direcția spre care vor opta cei din UDMR este încă neclară. Asta pentru că ei ar tinde să-l susțină pe Victor Ponta, acesta din urmă având o majoritate parlamentară, deci puterea reală indiferent cine iese președinte, iar UDMR-ul are doar interese pe lângă putere, dar în aceeași măsură ei fac parte din Partidul Popular European, iar liderii acestui partid au făcut deja apel ca toate formațiunile PPE din România să-l susțină pe Iohannis.

Victor Ponta are cele mai mari șanse de câștig. Klaus Iohannis a dovedit că ește un om bun, dar care nu înțelege suficient de bine lumea politică și jocurile ei. A încercat să intre în jocul politic impunând propriul sistem, propriile reguli, dar acestea n-au fost respectate și de adversari. S-a bazat doar pe imaginea sa populară deja formată, pe legenda neamțului de la Sibiu, nu și pe o amplă campanie de comunicare politică. Poate acum o să vedem și o întoarcere a lui Crin Antonescu pe post de purtător de cuvânt, singurul capabil să ducă o campanie ofensivă împotriva lui Ponta.

În final singura șansă a lui Iohannis în turul II este votul celor care n-au participat în primul tur. Iohannis poate câștiga dacă reușește să mobilizeze acest electorat și să folosească în mod adecvat greșelile adversarului său. Pentru a face acest lucru trebuie să corecteze erorile de comunicare din primul tur. O campanie mai agresivă se impune, alături de mai multe apariții în public. Electoratul pe care Iohannis trebuie să mizeze este cel al indiferenților și cel anti-Ponta. Doar aceste două bazine electoral îi pot oferi o șansă împotriva candidatului PSD.

Ce se va întâmpla mai departe ? Depinde de rezultatele din al doilea tur:

a) O victorie a candidatului PSD va prezenta proiectul de unificare a dreptei (PNP+PDL) drept un eșec și va elibera locul pentru PMP și pentru o revenire pe scena politică a lui Traian Băsescu. Acesta din urmă s-ar erija în liderul opoziției alături de Elena Udrea. Între timp Victor Ponta și-ar pune oamenii peste tot, deținând cea mai mare parte a puterii politice, iar rolul lui Klaus Iohannis pe scena politică probabil s-ar diminua, drept urmare a eșecului electoral. Unificarea celor două partide de dreapta n-ar mai avea loc și probabil chiar PDL-ul se va dezbina. Pe plan de politică externă România și-ar pierde credibilitatea, Ponta nefiind privit cu prea mare respect de lumea occidentală. Investitorii străini, în special cei americani, vor continua să evite România datorită instabilității sociale și politice, a schimbărilor privitoare la justiție, iar Ponta va aduce investitori chinezi, investitori care, din păcate, vor veni cu propria mână de lucru.
b) O victorie a lui Klaus Iohannis ar reprezenta taman opusul scenariului de mai sus. Proiectul de unificare a dreptei sub forma unui PNL dodoloț ar fi considerat un succes. PMP-ul și Traian Băsescu ar rămâne aruncați în umbră drept urmare a succesului lui Klaus Iohannis și a dreptei unite. La guvernare ar rămâne Victor Ponta, cel puțin pentru o perioadă, datorită faptului că PSD deține o majoritate parlamentară, spre deosebire de PNL și PDL. Dar situația ar fi diferită de cea actuală prin faptul că Iohannis poate coexista cu Victor Ponta, fără conflictele majore dintre premier și președinte în timpul mandatului lui Traian Băsescu. Pe plan de politică externă am vedea o evoluție a relațiilor noastre cu Germania datorită relațiilor pe care Klaus Iohannis le are cu lumea germană, cu investitorii germani și în special cu Angela Merkel. Păstrarea unor relații bune cu americanii este de asemenea un factor important. Rămâne sub semnul întrebării cum va reuși Klaus Iohannis să supraviețuiască pe scaunul de la Cotroceni printre jocurile politice cu Palatul Victoria. Dacă poate sau nu să facă față acestor jocuri care vor veni din partea lui Victor Ponta și să nu fie păcălit. Lucru foarte important când Klaus Iohannis va trebui să fie un garant al independenței justiției, în opoziție cu un guvern care vrea exact opusul.

O campanie negativă

Negativismul și scandalul public au devenit deja caracteristici ale societății românești. La tot pasul vedem (sau auzim) cele mai penibile isterii. Personaje mondene care transforma micul ecran într-o telenovelă și, ce-i mai rău, personalități politice care-și derulează campania într-un mod negativ.

Ce înseamnă asta ? Că oamenii politici din România își fac campania electorală nu prin promovarea unor proiecte, a unor soluții sau prin afișarea propriilor aptitudini, ci prin atacuri la adresa altora. Nu vedem ce vrea să facă un candidat sau altul fiindcă aceștia au altă ocupație, să ne arate ce rău îi adversarul său.

Și așa alegerile prezidențiale sunt duse în derizoriu. Temele importante sunt ignorate, nu mai au nici o valoare, pe când subiecte demne de OTV sau Cancan sunt la tot pasul. Chiar nu-mi pasă dacă Ponta-l consideră rău pe Klaus Iohannis sau viceversa, e normal, sunt adversari. Vreau să cunosc proiecte.

Un exemplu este cel al ieșirii în public a președintelui. Acesta a venit aseară la Realitatea TV unde a dus mai departe o telenovelă politic-electorală despre candidatul denumit 007. Președintele i-a făcut publică identitatea într-un joc al dezvăluirilor.

Aici interesul național și sistemul de securitate al statului au fost sacrificate de către președinte în favoarea intereselor politice ale acestuia. Sunt curios și eu cum vor reacționa oamenii cu care Ponta a intrat în contact ca ofițer SIE. Sunt curios cum vor vedea ofițerii sub acoperire acest gest.

Nu într-un mod pozitiv, asta-i sigur. Dar de dragul intereselor electorale se face orice. Jocuri operative, diversiuni, otv-isme, atacuri la persoană, demonizări. Echilibrul lipsește. Aș prefera să văd proiecte și idei în locul acestor forme de campanie.

Cu alte cuvinte aș vrea să văd o campanie pozitivă în locul uneia negativă. Aș vrea să văd oameni politici care promovează valorile democratice într-un mod corect, care unesc societatea în loc să o dezbine, care se ceartă pentru idei, nu pentru demonizare. O lume politică echilibrată.

Pierdem mult prea mult timp pentru nimicuri și ignorăm lucrurile cu adevărat importante. Înțeleg că mulțimile iraționale răspund mai bine la astfel de lucruri (și la știri vedem că o știre negativă aduce mereu mai mult rating), dar clasa politică trebuie să impună o schimbare în acest sens.

O schimbare, un model pozitiv. De asta educația este cel mai important aspect într-o democrație. O democrație se bazează pe mulțimi, iar dacă acestea nu sunt educate atunci imperfecțiunea democrației devine un risc. Iar politicienii prin comportamentul lor joacă un rol major în această educație.

De asta avem nevoie de mai puțin Băsescu-i de vină, de mai puțin Ponta e roșu ca iadul. Avem nevoie de o campanie pozitivă. O campanie care prin felul în care se derulează să promoveze valorile democratice în sinea lor.

Electoratul cheie

Cu alegerile prezidențiale bătând tot mai mult în ușă se pune o întrebare importantă. Cine are cele mai mari șanse de câștig ? Răspunsul vine tot printr-o altă întrebare și anume: care este electoratul cheie în aceste alegeri ?

Momentan avem 14 candidați dintre care doar doi au șanse reale pentru a intra în primul tur. Dacă vor fi scoși din joc sau nu, dacă există candidați mai competenți sau nu, asta e cu totul altă problemă. Cert este că singurii cu șanse pentru a intra în al doilea tur sunt Klaus Iohannis și Victor Ponta.

Fiecare se bazează pe anumite tipologii de electorat propriu. În primul tur Iohannis se sprijină pe electoratul de dreapta (al PNL și PDL) și pe electoratul exclusiv anti-Ponta. În schimb Victor Ponta se bazează pe electoratul clasic al PSD, slab informat și dezinteresat, și pe electoratul anti-Băsescu.

Mai există un electorat a cărui direcție este încă incertă. Cel unionist. Un electorat pe care toți candidații par să și-l dorească. Unirea Basarabiei cu România devenind o temă a zilei. Lucru favorizat și de contextul geopolitic.

Acest electorat pare să fie împărțit între dreapta lui Iohannis, PMP și Macovei. Dar în turul II șansele sunt ca votul lor să se adune în favoarea unui Klaus Iohannis sau să nu existe deloc. Cert este că Victor Ponta, deși plin de patos unionist, nu se bucură de prea mari simpatii. 

Alte bazine electorale sunt deja luate. Elena Udrea și PMP are cea mai mare parte a electoratului lui Traian Băsescu. O altă parte fiind luată de Monica Macovei, care are și un mini-electorat atras de idee de justiție dură și de legăturile cu SUA, ca să nu mai spun de anti-anti-băsism.

Un nou candidat este Teodor Meleșcanu. Nu știu ce l-a determinat să intre în jocul alegerilor, dar nu are șanse prea mari. Pare să aibă profilul necesar pentru funcția de președinte. Doar că nu are și șansele necesare. Mulțimea nu votează competența, nu votează rațional, ci sentimental și instinctual.

În cel mai bun caz, Meleșcanu poate atrage voturile câtorva oameni care-și doresc un profesionist al relațiilor internaționale. Dacă iese un scor decent, superior altor independenți, s-ar putea relansa în politică. 

Într-un astfel de context rămân cei doi mari care luptă pentru funcția de președinte. Tancul nemțesc și românașul mândru. Iohannis nu are rost să caute voturile electoratului celui din urmă, pentru că acesta e tipul de electorat care nu se informează, care preferă mita sau care e obsedat de discursul anti-Băsescu.

Ponta nu are șanse prea mari să-și atragă voturile electoratului lui Iohannis, dar printr-o propagandă bine organizată îl poate scuti pe acesta de unele voturi ale dreptei tradiționaliste. Și aici ies în evidență aspectele de ordin etnic și religios, că na, uneori suntem în Europa doar cu numele.

Astfel în turul II mai rămâne un electorat cheie care trebuie cucerit. Probabil și cel mai mare. Indiferenții. Cei care în general nu vor participa în primul tur la vot și care nu se simt reprezentanți de actuala clasă politică. Cel care va cuceri acest electorat își va elibera drumul la Cotroceni.

Cele mai mari șanse pare să le aibă Klaus Iohannis. Candidatul neamț, care a făcut o treabă bună în Sibiu, se bucură de un prestigiu public și personal mai mare în rândul indiferenților decât Victor Ponta. Dacă aceștia vin la vot Iohannis are șansele să le primească votul. Doar să vină.

Votul lor acumulat cu voturile electoratului lui Iohannis și a electoratului PMP, Macovei, Meleșcanu și altora care nu-l doresc pe Ponta președinte i-ar da șansele să câștige alegerile. Doar că venirea acestora la vot rămâne încă sub semnul întrebării, ca și sprijinul dreptei băsiste.

Uite spionu', nu e spionu'

Călin Popescu Tăriceanu iese în public și poc, canalizăm discuțiile electorale pe subiectul suspendării lui Băsescu. Traian Băsescu iese în public și poc, dă și el o fumigenă. Subiectul se mută de la suspendare și alte jocuri la ofițerul sub acoperire din rândul candidaților. Asta dacă există unul.

Și dacă există pentru că situația e puțin dubioasă. După 10 ani vine președintele și ne spune că unul din politicienii din vârful principalelor partide este ofițer sub acoperire ? Până acum nu a fost nici o problemă și deodată a devenit. Dar eu mă gândesc la altceva.

Mă gândesc sau cel puțin sper. Sper că Băsescu nu a deconspirat un ofițer de informații de dragul unor jocuri politice. Cel puțin nu unul activ. Președintele a spus despre acest caz doar că avem un candidat care a uitat să-și treacă în CV statutul de ofițer sub acoperire, iar dacă ar face asta... ar putea candida în continuare.

Acum legea e clară. Nici un ofițer de informații activ nu poate activa politic, la fel cum nu poate ocupa o funcție politică. Logica mă duce cu gândul la faptul că individul la care Băsescu face referire nu este un ofițer activ, ci o persoană care în trecut activase ca și ofițer sub acoperire, iar în momentul de față a renunțat la această activitate în favoarea celei politice.

Sigur, logic așa ar fi. Este o speranță pe care o am ca să nu văd lucrurile mai rău de atât. Fiindcă oricum sunt rele. De dragul unui joc politic președintele forțează un candidat să-și pună la lumină o parte din trecut, dar totodată aruncă o fumigenă cu o amplă doză de neîncredere.

Neîncredere din partea electoratului în politicieni, care abia trecuseră peste mitu' securistu'-teroristu', pe de o parte, iar apoi neîncredere din partea ofițerilor de informații. Sub acoperire sau nu, activi sau nu. Aceștia din urmă văzând că identitatea lor poate fi sacrificată oricând de dragul jocurilor politice.

Oricum schema a ieșit. Președintele a reușit să mute discuțiile pe cu totul altă temă. Dovadă fiind felul în care toți jurnaliștii fac istericale la televizor. Alte consecințe pot urma dacă merge mai departe cu acest joc și face public și numele individului. Asumând că există un astfel de individ.

Și-n ciuda acestui fapt există și alte consecințe care promit să apară. În rândul electoratului și, cum am specificat mai sus, în rândul ofițerilor de informații. Când accepți să lucrezi sub acoperire, fie și pentru o scurtă perioadă, o faci cu gândul că acest lucru va rămâne... sub acoperire. Chiar și cu mult timp după ce ai ieșit din activitatea de ofițer sau agent.

Traian Băsescu a făcut o greșeală în raport cu serviciile de informații și cu ofițerii din serviciu. Nu cred că domnul candidat spion, ca să-i zic așa, mai este activ și nu cred că este o problemă în cazul de față. Dacă era atunci am fi auzit în mod automat că nu mai are voie să candideze. Cât timp acest lucru nu a fost specificat mă gândesc că nu există incompatibilități. Așa că pentru ce alt motiv s-a aruncat această fumigenă decât unul electoral ?

Un motiv electoral care atinge direct raporturile dintre ofițerii de informații sub acoperire, agenții lor și instituțiile politice ale statului. În care cei din urmă cu greu mai pot să aibă încredere când văd astfel de jocuri politice. Dar astea sunt jocurile de pe plaiurile mitocănești și vedem prea multe, prea des.

Aștept să văd ce urmează. Cum va dezavantaja sau avantaja această fumigenă un candidat și cum îl va avantaja pe președintele în funcție, dar totodată repercursiuni negative pe termen lung nu vor întârzia să apară. Asta dacă joculețele politice pe viața cadrelor militare sunt duse mai departe.

Și repet un lucru. Presa nu ar trebui să facă atâta tam-tam din nimic. Activitatea de ofițer sub acoperire este un lucru onorabil, iar a candida ca și cadru activ al serviciilor este ilegal. Deci vorbim de un cadru care nu mai e activ, care și-a făcut datoria față de țară și care acum s-a mutat în politică.