Concluzii după primul tur

Primul tur al alegerilor pentru funcția de președinte s-a încheiat. Așa cum am anticipat primii doi clasați, cu o diferență destul de mare, sunt Victor Ponta și Klaus Iohannis. Aceștia sunt urmați de Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea, Monica Macovei și compania. Pe baza acestor rezultate putem trage niște concluzii importante atât despre mentalitatea generală a societății românești, dar și cu privire la rezultatele celor doi candidați în turul II, când inclusiv candidații secundari, precum Tăriceanu și Macovei, vor juca un rol important în alegerea noului președinte.

În primul rând să ne aventurăm în societate și să vedem cum românii gândesc astăzi la fel ca și acum 10 ani. Cum o mare parte din populația României nu se gândește deloc la atribuțiile unui președinte, la competențele sale sau la interesele statului român. Din contră, majoritatea oamenilor au votat ținând cont de promisiuni și mită electorală, de imaginea ilesciană a aducătorului de pensii sau mai simplu de propriile interese individuale, interese de natură financiară cu care președintele unui stat nu are nici o tangență, dar pe baza cărora acesta primește votul unor mulțimi slab educate.

Asta explică faptul că Victor Ponta a reușit să câștige nu în Ardeal, o zonă prosperă a țării, ci în regiunile mai puțin prospere unde educația mulțimilor (nu a indivizilor) tinde să fie adesea echivalentă cu nivelul economic de dezvoltare. Românii n-au înțeles încă felul în care funcționează democrația, statul de drept și economia de piață. Votul lor se bazează în continuare pe o misconcepție de tip ceaușist sau voievodal, a președintelui conducător care face totul și a partidului stat care are grijă de cetățeni. În fond asta așteaptă masele, un lider suprem care să se îngrijească de ei.

Mesajele de bun simț legate de atribuțiile președintelui și de competențe, campaniile pozitive de promovare a propriei persoane și nu de atacare a alteia, se dovedesc astfel inutile pe plaiurile mioritice. Plaiuri pe care alegerile nu pot fi câștigate decât prin intermediul unor mesaje care apelează la masă. Mesaje de tip populist, extremist,eventual o făină la găleată, ceva ce poate fi înțeles de omul de la sat, nu doar de studentul sau intelectualul de dreaptă. Aici stă cheia succesului propagandei PSD care, prin intermediul unor posturi de televiziune, a ajuns la inima celor mulți.

Pentru electoratul majoritar, un electorat al PSD, nu contează ce face Ponta. Bun sau rău. Acest electorat este amoral și funcționează doar pe baza metehnelor mai sus menționate, adăugând aici și discursul anti-băsist, un discurs care a dat naștere principalului bazin al PSD în momentul de față. Ajunge să-ți ataci toți contracandidații ca fiind băsiști, prin intermediul unor posturi TV, că aceștia vor funcționa după spiritul de turmă, nu vor procesa informația și vor merge alături de singurul candidat prezentat drept non-băsist.

De fapt acest lucru este confirmat și de ce s-a întâmplat în diaspora. După o acțiune absolut penibilă din partea guvernului de a opri votul românilor plecați în străinătate, care mereu au votat alături de dreapta, electoratul principal al PSD și al Antenei 3 rămâne implacabil, indiferent la faptul că Ponta recurge la acțiuni dintre cele mai mizerabile pentru a câștiga alegerile. Singurul electorat care se poate pune împotriva lui Ponta de pe urma acestor acțiuni este cel al indiferenților. Oameni care poate n-au participat la vot în primul tur au să participe acum, doar pentru a-i da o palmă lui Ponta.

Acum să ne aventurăm la al doilea punct, ce se va întâmpla în turul II. Aici situația este destul de complicată pentru Klaus Iohannis. Rezultatul său a fost cu mult mai slab decât al lui Victor Ponta, lucru ce se datorează și unei proaste comunicări politice, unei campanii care nu a ținut deloc seamă de psihologia mulțimilor ci de niște așteptări generale ale tinerilor. Tineri care iată, nu au fost destui pentru a reprezenta o contrapondere suficient de puternică împotriva electoratului lui Victor Ponta.

Situația devine mai rea când vedem următorii clasați după Ponta și Iohannis. Omul lui Ponta, Tăriceanu, a reușit să ocupe locul trei la aceste alegeri, în timp ce doamnele dreptei, Udrea și Macovei ocupă locurile patru și cinci. Acești candidați secundari vor juca un rol determinant în turul al II-lea, la fel ca și alții mai puțin importanți, prin atrage unor alte tipuri de electorat către principalii doi candidați. Dacă scorul doamnei Macovei ar fi fost mai bun asta era o știre pozitivă pentru Klaus Iohannis, dar cel mai bun scor îi aparține lui Tăriceanu, ceea ce reprezintă un avantaj pentru Ponta.

În momentul de față Victor Ponta are cele mai multe avantaje pentru turul II. Cu cel mai bun rezultat în primul tur, cu susținerea unor candidați precum Tăriceanu, Meleșcanu și cei doi bufoni naționaliști, Victor Ponta adună un scor mult mai mare decât Klaus Iohannis. Acesta din urmă va atrage în mare parte voturile electoratului Monicăi Macovei și doar o parte din electoratul lui Traian Băsescu, un electorat care se divide între modelul președintelui de a nu susține nici un candidat și sentimentele anti-Ponta.

Un rol important îl joacă și cei de la UDMR, care pot ajuta la înclinarea balanței, fie în favoarea lui Ponta, fie în favoarea lui Iohannis. Dar direcția spre care vor opta cei din UDMR este încă neclară. Asta pentru că ei ar tinde să-l susțină pe Victor Ponta, acesta din urmă având o majoritate parlamentară, deci puterea reală indiferent cine iese președinte, iar UDMR-ul are doar interese pe lângă putere, dar în aceeași măsură ei fac parte din Partidul Popular European, iar liderii acestui partid au făcut deja apel ca toate formațiunile PPE din România să-l susțină pe Iohannis.

Victor Ponta are cele mai mari șanse de câștig. Klaus Iohannis a dovedit că ește un om bun, dar care nu înțelege suficient de bine lumea politică și jocurile ei. A încercat să intre în jocul politic impunând propriul sistem, propriile reguli, dar acestea n-au fost respectate și de adversari. S-a bazat doar pe imaginea sa populară deja formată, pe legenda neamțului de la Sibiu, nu și pe o amplă campanie de comunicare politică. Poate acum o să vedem și o întoarcere a lui Crin Antonescu pe post de purtător de cuvânt, singurul capabil să ducă o campanie ofensivă împotriva lui Ponta.

În final singura șansă a lui Iohannis în turul II este votul celor care n-au participat în primul tur. Iohannis poate câștiga dacă reușește să mobilizeze acest electorat și să folosească în mod adecvat greșelile adversarului său. Pentru a face acest lucru trebuie să corecteze erorile de comunicare din primul tur. O campanie mai agresivă se impune, alături de mai multe apariții în public. Electoratul pe care Iohannis trebuie să mizeze este cel al indiferenților și cel anti-Ponta. Doar aceste două bazine electoral îi pot oferi o șansă împotriva candidatului PSD.

Ce se va întâmpla mai departe ? Depinde de rezultatele din al doilea tur:

a) O victorie a candidatului PSD va prezenta proiectul de unificare a dreptei (PNP+PDL) drept un eșec și va elibera locul pentru PMP și pentru o revenire pe scena politică a lui Traian Băsescu. Acesta din urmă s-ar erija în liderul opoziției alături de Elena Udrea. Între timp Victor Ponta și-ar pune oamenii peste tot, deținând cea mai mare parte a puterii politice, iar rolul lui Klaus Iohannis pe scena politică probabil s-ar diminua, drept urmare a eșecului electoral. Unificarea celor două partide de dreapta n-ar mai avea loc și probabil chiar PDL-ul se va dezbina. Pe plan de politică externă România și-ar pierde credibilitatea, Ponta nefiind privit cu prea mare respect de lumea occidentală. Investitorii străini, în special cei americani, vor continua să evite România datorită instabilității sociale și politice, a schimbărilor privitoare la justiție, iar Ponta va aduce investitori chinezi, investitori care, din păcate, vor veni cu propria mână de lucru.
b) O victorie a lui Klaus Iohannis ar reprezenta taman opusul scenariului de mai sus. Proiectul de unificare a dreptei sub forma unui PNL dodoloț ar fi considerat un succes. PMP-ul și Traian Băsescu ar rămâne aruncați în umbră drept urmare a succesului lui Klaus Iohannis și a dreptei unite. La guvernare ar rămâne Victor Ponta, cel puțin pentru o perioadă, datorită faptului că PSD deține o majoritate parlamentară, spre deosebire de PNL și PDL. Dar situația ar fi diferită de cea actuală prin faptul că Iohannis poate coexista cu Victor Ponta, fără conflictele majore dintre premier și președinte în timpul mandatului lui Traian Băsescu. Pe plan de politică externă am vedea o evoluție a relațiilor noastre cu Germania datorită relațiilor pe care Klaus Iohannis le are cu lumea germană, cu investitorii germani și în special cu Angela Merkel. Păstrarea unor relații bune cu americanii este de asemenea un factor important. Rămâne sub semnul întrebării cum va reuși Klaus Iohannis să supraviețuiască pe scaunul de la Cotroceni printre jocurile politice cu Palatul Victoria. Dacă poate sau nu să facă față acestor jocuri care vor veni din partea lui Victor Ponta și să nu fie păcălit. Lucru foarte important când Klaus Iohannis va trebui să fie un garant al independenței justiției, în opoziție cu un guvern care vrea exact opusul.

Eu cu cine votez ?

Multe persoane care-mi cunosc pasiunea pentru sfera politică m-au întrebat cu cine votez. Sincer să fiu nici eu nu sunt tocmai hotărât. Cu siguranță știu pe cine am să votez în turul II, fiindcă știu și care candidați au să ajungă acolo, dar primul tur este puțin mai complicat. Drept urmare m-am decis să scriu un articol în care să-mi exprim opinia despre o parte din candidații la președinție pe care-i vom avea în fața ștampilei de vot în acest prim tur, fără să afirm direct cine va primi votul meu.

Alegerile de anul acesta ne aduc o gamă foarte largă de candidați. Din păcate această gamă este largă doar cantitativ, căci atunci când vine vorba de calitatea candidaților apare un mare semn de întrebare. Un semn care nu ține neapărat de personalitatea acestora ca oameni, ci mai degrabă de competența lor pentru funcția la care candidează. O funcție care implică două roluri principale: cel de mediator al sferei politice și unul de politică externă, principala sferă de lucru a președintelui constituțional.

Dintre candidații prezenți foarte puțini reușesc să se conformeze cu acest micuț barem al competențelor necesare funcției. Foarte puțini au experiență în sfera politicii externe, a diplomației și a relațiilor internaționale. Și mai puțini sunt candidații capabili să joace acel rol de mediator al politicii interne, cu atât mai mult cu cât majoritatea sunt aproape dependenți de partidele din care aceștia fac parte. Lucru care se va resimți foarte mult odată ce un candidat devine președinte.

Primii doi candidați, favoriții agorei cum s-ar zice, sunt Victor Ponta și Klaus Iohannis. Personal cred că aceștia sunt și candidații care vor ajunge în turul II, conflictul principal fiind între Victor Ponta, Klaus Iohannis și un Traian Băsescu care-i trage pe toți de mânecă într-o încercare copilărească de a se agăța de putere, sau ce a mai rămas din ea. Din păcate nici unul dintre acești favoriți nu are profilul perfect pentru un președinte. Dar de ce mă mir ? Mulțimile n-au votat niciodată rațional.

Tocmai datorită acestui fapt trebuie să judecăm candidații și din alte perspective. Înțelegând că partidele nu fac decât să ofere mulțimilor electorale ceea ce acestea își doresc. Indiferent dacă dorința mulțimilor este rațională sau nu. Votul lor este singura cale pentru ca un partid politic să-și îndeplinească obiectivul natural și anume câștigarea puterii ca atare. Pentru a câștiga puterea partidele nu pot veni cu un candidat extrem de competent, dar incapabil să adună simpatia populară.

Aici putem găsi exemplul unui Cristian Diaconescu sau a unui Teodor Meleșcanu. Dincolo de alte discuții despre profilul acestor doi candidați nimeni nu le poate contesta experiența în domeniul politicii externe. Deja se afișează o oarecare competență pentru atribuțiile funcției de președinte al României. Singura problemă este faptul că aceștia nu reușesc să atragă simpatia maselor, drept urmare nu reprezintă garanții pentru partidele politice și pentru câștigarea puterii.

Pe de altă parte candidați cu mai puțină experiență în domeniile legate de funcția de președinte reușesc să atragă mai mult simpatie populară. Cum ? Aici intervin o mulțime de factori, dar primul este ceea ce Gustave Le Bon definea ca și iraționalitatea mulțimilor. Votul lor nu este unul rațional, ci emoțional sau instinctual. Astfel că miturile din jurul unui candidat, imaginea sa publică, felul în care arată și vorbește și aparatul de propagandă mediatic joacă un rol mult mai important.

Vedem deci legenda neamțului care vrea să facă o Românie a lucrului bine făcut, om echilibrat și tăcut, deci implicit om al faptei. La fel vedem și legenda premierului socialist, fost mare spion care duce o luptă aprigă cu demiurgul băsist, prezentat astfel în analele antenelor de propagandă. O vedem pe doamna procuror, simbol al luptei anti-corupție, mama DNA-ului, care adună simpatie publică doar prin prisma acțiunilor recente ale DNA. Și în sfârșit, emoționala moștenire Băsescu a candidatei... bune.

Eu cu cine votez ? Am o gamă largă din care să aleg, pe criterii diferite. Dacă aș vrea competență l-aș vota pe Meleșcanu, doar că votul ăsta nu ar ajunge în turul II. Dacă aș vota tactic m-aș îndrepta spre singurul adversar real al lui Ponta, Klaus Iohannis. Cu cine votez ? Asta voi decide când mă voi merge la vot, momentan pot să spun cu certitudine doar că mă voi duce la vot. Iar asta mă aduce la o întrebare mai importantă și mult mai relevantă: de ce votez ?

Indiferența, neparticiparea la vot, ideea de boicot electoral sunt toate la modă în generația noastră. Și totuși care este rezultatul acestor concepții ? Rezultatul este că multe persoane inteligente lasă ca destinul lor și al țării lor să pice pe mâna altora. Rezultatul este că președintele României este ales de către un oarecare individ cumpărat pe o găleată. Acesta este rezultatul real al neparticipării la vot, iar boicotul nici nu contează pentru că în final votul celor care nu votează devine un vot pentru favorit.

Deci da, particip la vot. Particip la vot pentru că este în primul rând o datorie cetățenească și un drept pentru care s-a murit la revoluție. Un drept pe care alții nu l-au avut și noi îl avem. Particip la vot pentru că vreau să mă implic în viața cetății și nu vreau ca alții să aleagă soarta țării în locul meu. Votez ca să nu fiu responsabil de victoria celui mai bine cotat în alegerile de anul acesta. Și aici precizez că votul sau nevotul indiferenților va face toate diferența în turul II.

Închei acest articol nu cu numele unui candidat care se va bucura de votul meu ci cu îndemnul ca toți cetățenii României să participe la alegeri și să facă o diferență. Să voteze cu rațiunea, nu cu instinctul sau emoția și să-și aducă aminte că în politică nu există îngeri, ci oameni. Dintre acești oameni nu trebuie să găsim sfinți, ci persoane capabile să călăuzească țara în diferite momente ale istoriei. Mai ales acum când la granița României se adună nori de furtună.

Rolul președintelui (II)

În ultimul meu articol despre rolul președintelui am făcut o abordare în primul rând teoretică și generală asupra îndatoririlor care-i revin acestuia prin lege. Nu m-am referit suficient și la ceea ce înseamnă rolul unui președinte în actualul context geopolitic, pentru ce ar trebui să fie pregătit și cum ar trebui să fie acesta pentru a rezolva niște probleme extrem de serioase sau amenințări care pândesc la granița României.

O astfel de abordare am să încerc în articolul de față. Evident, fără a-mi face mari speranțe că actualii candidați ar putea să rezolve astfel de probleme. Cu atât mai mult cu cât experiența unora este nulă, iar alții aleg să fie chiar ei problema. Ca să nu mai spun despre felul în care toți candidații înțeleg să joace un teatru ieftin, urmărind mai mult interese politice și personale decât acele interese naționale față de care clasa politică ar trebui să se subordoneze. Cel puțin teoretic.

Printre primele amenințări care pândesc România și față de care un președinte trebuie să poată oferi un răspuns se numără amenințarea extremismului. De toate felurile. Fie că vorbim de extremism de dreapta, fie de stânga. Această formă de gândire este o amenințare pentru întreaga comunitate europeană, inclusiv România. Atât fenomenele externe, precum extremismul și separatismul maghiar care amenință România, cât și cele interne, precum ultra-naționalismul care amenință actualele valori sociale și servește adesea unor interese străine.

O altă amenințare prezentă la care un președinte al României trebuie să poată răspunde este cea rusească. Războiul psihologic și planurile Federației Ruse în conflictul cu statele membre NATO sunt pericole la care un șef de ștat trebuie să poată răspunde. Cu atât mai mult într-o perioadă de criză precum cea actuală, în care rolul președintelui de comandant suprem al armatei și factor de stabilitate în societate este tot mai important pentru supraviețuirea unei națiuni.

Amenințări comune la adresa comunității euroatlantice apar și ele, precum, Statul Islamic. Amenințări în legătură cu care un președinte trebuie să știe cum să acționeze. Ce politică să adopte, cum să colaboreze cu aliații, să înțeleagă posibilitatea unor amenințări pe termen lung, mediu și scurt.

Președintele nu trebuie să fie doar un bun diplomat, un expert al relațiilor internaționale și un arbitru politic. El trebuie să fie și capabil să răspundă unor provocări actuale. Iar asta se vede încă din perioada alegerilor și din abordarea candidaților. Felul în care aceștia acționează ne indică dacă înțeleg riscurile majore care ne înconjoară, dacă se gândesc la ele și dacă sunt capabili să cedeze interesele de partid sau personale în favoarea intereselor statale.

În final un președinte trebuie să fie capabil să coordoneze țara printre valurile prezentului. Există riscuri majore față de care un președinte trebuie să dea un răspuns, oferind totodată cetățenilor siguranța și unitatea de care statul are nevoie în astfel de situații. De asta alegerile de anul acesta sunt importante. Și pentru viitorul nostru, și pentru imaginea și poziția noastră în NATO sau UE. Din păcate actualii candidați se complac în jocuri politice umile, iar interesul național este din nou sacrificat.