Rolul președintelui (II)

În ultimul meu articol despre rolul președintelui am făcut o abordare în primul rând teoretică și generală asupra îndatoririlor care-i revin acestuia prin lege. Nu m-am referit suficient și la ceea ce înseamnă rolul unui președinte în actualul context geopolitic, pentru ce ar trebui să fie pregătit și cum ar trebui să fie acesta pentru a rezolva niște probleme extrem de serioase sau amenințări care pândesc la granița României.

O astfel de abordare am să încerc în articolul de față. Evident, fără a-mi face mari speranțe că actualii candidați ar putea să rezolve astfel de probleme. Cu atât mai mult cu cât experiența unora este nulă, iar alții aleg să fie chiar ei problema. Ca să nu mai spun despre felul în care toți candidații înțeleg să joace un teatru ieftin, urmărind mai mult interese politice și personale decât acele interese naționale față de care clasa politică ar trebui să se subordoneze. Cel puțin teoretic.

Printre primele amenințări care pândesc România și față de care un președinte trebuie să poată oferi un răspuns se numără amenințarea extremismului. De toate felurile. Fie că vorbim de extremism de dreapta, fie de stânga. Această formă de gândire este o amenințare pentru întreaga comunitate europeană, inclusiv România. Atât fenomenele externe, precum extremismul și separatismul maghiar care amenință România, cât și cele interne, precum ultra-naționalismul care amenință actualele valori sociale și servește adesea unor interese străine.

O altă amenințare prezentă la care un președinte al României trebuie să poată răspunde este cea rusească. Războiul psihologic și planurile Federației Ruse în conflictul cu statele membre NATO sunt pericole la care un șef de ștat trebuie să poată răspunde. Cu atât mai mult într-o perioadă de criză precum cea actuală, în care rolul președintelui de comandant suprem al armatei și factor de stabilitate în societate este tot mai important pentru supraviețuirea unei națiuni.

Amenințări comune la adresa comunității euroatlantice apar și ele, precum, Statul Islamic. Amenințări în legătură cu care un președinte trebuie să știe cum să acționeze. Ce politică să adopte, cum să colaboreze cu aliații, să înțeleagă posibilitatea unor amenințări pe termen lung, mediu și scurt.

Președintele nu trebuie să fie doar un bun diplomat, un expert al relațiilor internaționale și un arbitru politic. El trebuie să fie și capabil să răspundă unor provocări actuale. Iar asta se vede încă din perioada alegerilor și din abordarea candidaților. Felul în care aceștia acționează ne indică dacă înțeleg riscurile majore care ne înconjoară, dacă se gândesc la ele și dacă sunt capabili să cedeze interesele de partid sau personale în favoarea intereselor statale.

În final un președinte trebuie să fie capabil să coordoneze țara printre valurile prezentului. Există riscuri majore față de care un președinte trebuie să dea un răspuns, oferind totodată cetățenilor siguranța și unitatea de care statul are nevoie în astfel de situații. De asta alegerile de anul acesta sunt importante. Și pentru viitorul nostru, și pentru imaginea și poziția noastră în NATO sau UE. Din păcate actualii candidați se complac în jocuri politice umile, iar interesul național este din nou sacrificat. 

Ce mai face Crin ?

Crin Antonescu s-a propulsat în politica românească într-un mod diferit de toți predecesorii săi. Nu a fost omul calm care a stat să caute aliați pentru partid, ci a fost liderul carismatic permanent în conflict cu toată lumea. A reușit să pună PNL pe locul trei la alegerile din 2009 și să-l facă un partid relevant. Apo s-a luat de braț cu Ponta contra lui Băsescu și cu Blaga contra lui Ponta. Acum a picat. Mai exact a eșuat la alegerile parlamentare (nu doar din vina lui) și la competiția internă de putere.

De atunci nu l-am mai văzut pe Crin așa des. A plecat în vacanță, nu a participat la ședința de fuziunea PNL-PDL. Și totuși, ce va face Crin Antonescu acum ? Care va fi rolul său în campania lui Klaus Iohannis ? Se va implica măcar în această campanie ? Eu cred că da.

Crin Antonescu este unul din puținii oameni politici care se pot mândri cu o carismă extraordinară. Stilul său de discurs rapid și agresiv a făcut victime în rândul unor politicieni, dar și al unor jurnaliști. Mihai Gâdea este cel mai memorabil caz, datorită felului în care acesta din urmă a fost umilit de liderul Partidului Național-Liberal.

Nu cred că ACL își permite să piardă această piesă importantă pentru alegerile prezidențiale. Cu atât mai mult cu cât dl. Iohannis nu dorește să fie tipul de politician care apare la televizor și vorbește mult. Domnia sa alege să mizeze pe cu totul altă imagine, iar această imagine merge la o parte din români, dar nu și la alta, iar aici intervin rolul unor personalități mai vorbitoare din noua alianță. Oameni precum Cătălin Predoiu, Ludovic Orban, Sulfina Barbu și, evident, Crin Antonescu.

Omul care l-a înfrânt odată pe Gâdea o poate face din nou. Carisma lui Crin Antonescu mai poate fi utilă în campania Alianței Creștin Liberale pentru atragerea unui alt număr de votanți. Acei votanți care sunt atrași de un discurs înflăcărat, de atacuri politice, de ironii și sarcasm. Lucruri în care Antonescu pare să exceleze, ceea ce nu-i chiar de mirare, doar a citit Maestrul și Margareta.

Ce mai face Crin ? Eu cred că se pregătește de campanie. Nu are motive să facă altceva. A declarat că poate face mai mult decât să fie un simplu sprijin și o să facă. Chiar și rănit la orgoliu, știe că trebuie să lucreze pentru acest nou proiect numit ACL, cea mai importantă moștenire lăsată de Crin Antonescu politicii românești. Metaforic vorbind, Crin Antonescu va juca rolul bombardierului care pregătește drumul pentru tancul german, Klaus Iohannis.