Al-Qaeda în umbra ISIS: competiția pentru ”piața” terorii

Terorismul a intrat în atenția internațională în urma atentatelor de la 11 septembrie. Atunci un actor non-statal, al-Qaeda, a lovit tocmai în inima unei superputeri. Cu ocazia aceasta s-a impus o schimbare de paradigmă în domeniul securității și al relațiilor internaționale, scoțând în evidență contextul tot mai complicat al secolui care abia începea și al unei noi lumi, o lume globalizată. Terorismul a devenit un adversar feroce al lumii civilizate, iar pentru un timp al-Qaeda a reprezentat fața cea mai puternică a terorismului. Cuvintele terorism, jihad și al-Qaeda erau inevitabil asociate între ele.

Astăzi realitatea s-a schimbat foarte mult. Apariția organizației Stat Islamic a pus în umbră al-Qaeda, acaparând steagul jihadului și atenția lumii occidentale. Principala amenințare pentru securitatea civilizației noastre liberale și democratice nu mai este al-Qaeda, ci ISIS, Statul Islamic din Irak și Siria. Putem spune deci că al-Qaeda, deși nu a ieșit din joc, și-a diminuat foarte mult puterea și influența. Din păcate acest nou context ar putea să se dovedească mai periculos pe termen lung decât ne-am aștepta și o analiză serioasă se impune.

Lupta pentru legitimitate și adepți

Chiar dacă de la uciderea lui Bin Laden organizația teroristă al-Qaeda nu mai este ce a fost asta nu înseamnă că a dispărut. Al-Qaeda ca organizație este vie și continuă să atragă adepți, chiar dacă într-un număr mai mic. Principala diferență dintre ISIS și al-Qaeda vine din mijloacele prin care vor să-și atingă obiectivele. Ambele grupări doresc să clădească un califat islamic, dar al-Qaeda vrea să lovească în occident, să alunge SUA din Orientul Mijlociu, în timp ce ISIS urmărește în primul rând dărâmarea regimurilor din regiune și clădirea imediată a noului califat.

Indiferent de mijloace, ambele organizații vor continua să lovească în occident. Sunt șanse să asistăm chiar la o cursă a terorii. Ambele organizații au nevoie de recruți pentru a se dezvolta și a domina această ”piață” a terorii inspirate de religie. Dacă al-Qaeda este în declin, iar Statul Islamic se află în creștere căpătând mai multă atenție, atunci al-Qaeda va încerca să lupte pentru această atenție și pentru atragerea de noi recruți. Lucru ce poate să dea naștere mai multor atentate teroriste din partea ambelor grupări în încercarea de a se impune drept adevărații purtători ai cauzei jihadului început de Bin Laden.

Cu Bin Laden recrutii veneau pe capete, văzând în omul care a lovit occidentul un simbol al cauzei lor. Terorismul islamic era inseparabil de figura sa de frunte. Fără el lucrurile sau schimbat, al-Qaeda a intrat în declin, diferite grupări s-au desprins din această rețea teroristă complexă și au pornit propriul jihad. Statul Islamic din Irak și mai apoi Siria s-a evidențiat cel mai bine, folosind războiul civil din Siria și conflictele sectare din Irak pentru a atrage adepți, pentru a obține arme și sprijin financiar de la adversarii lui Assad ca mai apoi să ajungă în etapa unde este acum.

Acum fluxul jihadiștilor s-a mutat dinspre al-Qaeda spre ISIS, organizația care se prezintă drept cea mai activă, cea mai populară, mai bine echipată și finanțată, prin urmarea cea mai puternică. Reușitele din Siria și Irak ar confirma asta, doar că vorbim de înfrângerea unor forțe deja răzbite de războiul civil sau de eșecul refacerii Irakului după invazia din 2004. În ciuda acestui fapt al-Qaeda rămâne o organizație activă care deține rețele proprii în diferite părți ale lumiiși care va încerca, inevitabil, să intre în competiție cu ISIS. Acest lucru mi se pare înfricoșător, probabilitatea ca două organizațiiale terorii să se lupte pentru legitimitatea de a teroriza lumea și pentru a atrage tineri debusolați în rândurile lor. ISIS pot să lovească în occident, dar același lucru poate să-l facă al-Qaeda tocmai pentru a nu permite ISIS să pară singura organizație activă.

Al-Qaeda: supraviețuind ISIS ?
Urmașii lui Bin Laden au și un avantaj pe lângă ISIS. Într-o analiză a celor de la Stratfor s-a pus problema longevități ISIS în raport cu longevitatea al-Qaeda. Concluzia a fost destul de interesantă. Al-Qaeda s-ar putea să trăiască mai mult decât Statul Islamic. Deși ISIS/ISIL reprezintă principala amenințare pentru securitate în momentul de față, organizația deține un dezavantaj destul de relevant, faptul că-și construiește un stat. Centralizarea ISIS în teritoriul Irakului și Levantului este evidentă. Occidentul știe unde să lovească pentru a distruge Statul Islamic, trebuie doar să aibă dorința imediată de a face asta.

Centralizarea și limitarea la granițele unui teritoriu este un lucru pe care Bin Laden a încercat să-l evite. Viziunea sa pentru al-Qaeda a fost cea a unei organizații transfrontaliere, care să nu dețină un stat propriu până la alungarea americanilor din Orientul Mijlociu. N-a reușit pe deplin, al-Qaeda stabilindându-și totuși un centru în teritoriul unui non-stat precum Afganistan, dar al-Qaeda a rămas totuși vie chiar și fără Afganistan. Și-a format rețele globale și nu s-a limitat la un singur teritoriu. Astfel americanii n-au știu și nu știu unde să lovească pentru a distruge ”Centrul” aflat în mișcare.

Perspectiva Statului Islamic diferă foarte mult. ISIS nu este o simplă organizație de rețele teroriste. Al-Baghdadi are altă strategie decât a lui Bin Laden. Nu se ascunde în sensul de a-și delimita organizația de teritoriul unui stat bine definit. Organizația sa vrea să devină un stat. Un stat cu infrastructură proprie, armată proprie (ISIS are o ramură administrativă și una militară complet separate), în sfârșit, cu granițe proprii. Ori acest lucru poate să devină o vulnerabilitate pentru ISIS, dacă nu a devenit deja. De ce ? Fiindcă lumea occidentală știe unde să lovească. Statul Islamic se află în ”plain sight„.

Din acest motiv analiștii Stratfor consideră că al-Qaeda are putea să trăiască mai mult decât Statul Islamic. Sistemul rețea este mult mai complex și nu știi niciodată unde să lovești cu precizie. Adăpostiți pe teritoriul altor state și ascunși, membri al-Qaeda rămân în umbră în timp ce Statul Islamic se confruntă cu bombardamente pe teritoriul pe care-l deține. Are și ISIS rețele proprii ale terorii în Europa și SUA, dar spre deosebire de al-Qaeda știm unde este centrul, de unde se coordonează totul și unde se află nucleul dur al Statului Islamic: Irak și Siria, zona Levantului.

În momentul de față Statul Islamic este slab. Propaganda încearcă să-i prezinte drept cea mai puternică forță a terorii, o armată apocaliptică ce amenință lumea și de care trebuie să ne temem. Puterea ISIS este de fapt limitată. Pe noi ne amenință doar cu teroriștii ascunși în rândurile noastre, căci pe câmpul de luptă din Irak și Siria organizația este slabă. Nu slabă în sensul că nu pot să facă nimic, dar cu siguranță n-ar face față unor forțe de luptă americane și europene dacă s-ar ajunge acolo. ISIS pierde teritoriu în confruntările cu forțele bine pregătite, echipate și motivate, precum Peshmerga sau milțiile controlate de Iran, câștigând doar în luptă cu trupele slab pregătite și slab motivate ale unui stat irakian la rândul său slăbit, sau cu rebelii și soldații sirieni ce sunt slăbiți de luptele continue pe care le dau între ei.

Cuceririle teritoriale ca și vulnerabilitate

Desigur, Statul Islamic s-ar putea consolida în timp dacă este în pace, dar în momentul de față nimeni nu pare dispus să permită asta. SUA, Marea Britanie și Iran au arătat că plănuiesc distrugerea califatului, iar cei care în trecut ar fi putut să finanțeze ISIS (țări precum Arabia Saudită sau Turcia, care urmăreau destrămarea regimului Assad) par să conștientieze amenințarea regională reprezentată de un actor instabil, o amenințare la adresa echilibrului de putere și a securității oricărui stat, sunniit sau shiit, ISIS urmărind în primul rând destrămarea statelor regionale pentru a-și clădi califatul.

Există o mare posibilitate ca principala vulnerabilitate a ISIS să fie exploatata, iar acest fenomen să nu aibă o durata așa de lungă la scara istoriei. Între timp al-Qaeda s-ar putea să dăinuiască mai mult, continuând să reprezeinte o amenințare pentru prezent, ca și pentru viitor. Nimeni n-ar trebui să închidă ochii la aceasta amenințare care a dominat odată scena terorismului global și care a trecut acum în umbră, concurând cu ISIS și așteptând momentul prielnic pentru a reveni. Uciderea unui lider nu este înfrângerea unei organizații ideologice, la fel nici distrugerea unei grupări nu este înfrângerea unei cauze. Pe termenul lung trebuie vizat însăși conceptul de jihad, iar statele din regiune trebuie întărite la rândul lor, trebuie să dobândească legitimtiate și forță, pentru a oferi ceea ce n-au reușit să ofere până acum, evitând apariția altui ISIS.

În final am putea asista la o întoarcere a ISIS la modelul original, cel reprezentat de al-Qaeda. Analiza Stratfor conclude cu posibilitatea ca Statul Islamic să renunțe la cuceririle sale și să retragă de asemenea în umbră, revenind la modelul de rețea teroristă pe care Bin Laden îl propunea drept singura metodă viabilă pentru a lupta cu o superputere. Este singura alternativă la dispariție pe care ISIS o are în cazul invadării propriului teritoriu geografic, iar o consecință ar fi demitizarea puterii acestei organizații, făcând loc unei reveniri deloc plăcute a al-Qaeda. Organizațiile teroriste reprezintă o amenințare, nu contează numele sau puterea pe moment, faptul că se află într-un conflict pentru adepți nu face ca una să mai rea și alta mai bună. Să ținem minte asta.

Referințe:
Napoleoni, Loretta: ISIS, Califatul Terorii
Andreescu, Anghel; Radu, Nicolae: Jihadul Islamic, de la ”înfrângerea terorii” și ”războiul sfânt” la ”speranța libertății”
Stewart, Scott: The Jihadist Trap of Here and Now (www.stratfor.com)

Un atac terorist în inima Europei

Franța a primit o lovitură dură. Un atac terorist soldat cu moartea unor oameni inocenți a fost desfășurat de către câțiva indivizi. Motivele lor au fost de natură religioasă, iar acțiunile lor au fost o exprimare a barbariei, a urii și ignoranței, care zace în sufletul uman. Ca oameni majoritatea dintre noi suntem dezgustați de o astfel de acțiune, la fel cum am fost dezgustați și la 11 septembrie de un alt atentat terorist, unul care s-a soldat mai negativ pentru vinovați, dar ce implicații are acest atentat ?

Atacul terorist care a avut loc în Franța trebuie să fie văzut nu ca o acțiune separată, izbucnită dintr-o dată, ci ca parte a unui lanț. Trecând peste sentimentele pe care orice om le simte când vede ce s-a întâmplat, cât și peste faptul că atentatul a fost pe jumătate motivat de către niște simple caricaturi (de dreptul la liberă exprimare cum ar veni), trebuie să vedem că nu este nici primul și probabil nici ultimul de acest fel din ultima perioadă.

Un lanț al terorii

Principalii suspecți au venit în Franța din Siria și mai mult ca sigur au legături cu Statul Islamic. Ce ne arată aceste atentate ? Ce obiectiv final au ? Nu au un obiectiv final, ci ne arată mijloacele haotice de luptă ale Statului Islamic și ale terorismului în general. Ele inspiră frică, ăsta e rostul lor, și ne aduc aminte că teroriștii acționează fără uniforme, fără armate masive, fără declarații simple de război, ci lovind când nimeni nu se așteaptă, unde nimeni nu se așteaptă.

Din acest motiv lumea europeană ar trebui să se pregătească pentru mai rău. În special occidentul, un loc care colcăie de recruți ai organizațiilor teroriste precum ISIS. Europeni convertiți și recrutați, care au luptat sau nu în Siria sau Irak. Imigranți musulmani cu convingeri jihadiste ascunși într-o comunitate religioasă. Țări precum Franța colcăie cu astfel de celule care așteaptă un singur semn pentru a trece în funcțiune. Cum se va rezolva această problemă, cum i se va răspunde, rămâne de văzut.

De la imigranți la convertiți Europa colcăie de un nucleu de recruți și adepți pentru organizații teroriste de factură islamistă. Statul Islam sau al-Qaeda își pot găsi cu ușurință recruți, aceștia pot forma rețele și pot rămâne inactivi până la un semn de acțiune. O altă supoziție care s-a adeverit este cea a islamiștilor plecați la război în Siria și întorși în slujba unui nou stat, cel islamic, mai bine pregătiți pentru a-și asuma misiuni de răspândire a terorii în lumea noastră postmodernă, separată până acum, ca într-un turn de fildeș, de haosul și primitivismul din afara Europei. 

Putem asuma că o bună parte din aceste celule au fost activate și o consecință este creșterea amenințării teroriste în spațiul occidental. Ce s-a întâmplat ieri, dar și astăzi (o altă acțiune similar a fost comisă), reprezintă doar o parte dintr-un lanț al terorii care amenință lumea civilizată. Să nu ne așteptăm ca acest acțiuni să fie individuale, izolate, și să se oprească din senin. În Franța au avut loc mai multe izbucniri de acest fel în ultima perioadă, iar această situația va continua. Pentru țări ca Franța, unde s-a dezvoltat un nucleu islamist, singura opțiune serioasă este întărirea nivelului de securitate pentru combaterea fenomenului terorist. 

Posibile implicații politice

Ce s-a petrecut în Franța nu ne arată doar un lanț al terorii care amenință să se strângă în jurul Europei, după ce aceasta și l-a pus singură la gât prin ignoranță, ci și posibile implicații politice mai mult sau mai puțin periculoase. O urmare firească a unor astfel de atentate este o creștere a urii de ambele tabere, inclusiv de cea a cetățenilor francezi, respectiv a occidentalilor, față de lumea islamică și, prin generalizare, față de toți musulmanii. O ură de pe care vor profita anumite forțe politice.

Franța deja a trecut printr-un val de simpatie pentru extremiștii de dreapta din cadrul Frontului Național. Putem asuma că acest val de simpatie doar se va intensifica în urma acțiunilor unor scelerați care nu au nici un pic de respect pentru viață, democrație și libertate, valori specifice spațiului european. Organizațiile extremiste vor câștiga simpatie. Ura împotriva musulmanilor va spori, iar aceasta va spori simpatia pentru cei care propagă, la rândul lor, un discurs anti-islamic. 

Într-un astfel de context ne putem aștepta la scenarii similare și în restul Europei de vest. Simpatia pentru discursul extremist, naționalist, anti-musulman, va spori și dincolo de granițele Franței, în țări precum Marea Britanie sau Germania unde un astfel de discurs a prins deja rădăcini. Partidele de extremă dreaptă și anti-imigraționiste precum UKIP, respectiv NPD, pot câștiga foarte multă simpatie din acest nucleu și inclusiv influență politică.

Privitor la influența politică ne confruntăm cu un alt risc major. Partidele democratice din Franța ar trebui să acționeze pentru a contracara nu doar discursul jihadist, dar și cel naționalist. Background-ul actual oferă o oportunitate excelentă pentru ca Frontul Național să-și întărească influența electorală, iar oameni politici precum Marine le Pen câștigă tot mai multe șanse inclusiv pentru cea mai înaltă funcție în stat, asumând că vor știi să folosească durerea și ura mulțimilor pentru scopuri politice și asta înainte ca spiritul de turmă să-i ducă pe alte meleaguri, la alte probleme.

Totodată ne putem aștepta și la o extensie a acestor sentimente și pe planul politicii de stat. Dacă acest atac terorist, sau altele care riscă să apară, vor fi privite într-un mod similar cu atacurile de la 9/11, atunci există o mare probabilitate că răspunsul statelor europene să nu întârzie să apară. Chiar mai mult, asta ar putea oferi Europei un inamic comun pentru mobilizare. Pe termen lung ne arată din nou că o ciocnire a civilizațiilor este, într-adevăr, inevitabilă, iar lumea democratică, construită pe libertate și drepturi ale omului se va găsi mereu în conflict cu exponenții radicali și majoritari ai altor lumi.

Cred că este sigur să asumăm că politicile îndreptate împotriva Statului Islamic și altor organizații teroriste din partea unor state precum Franța sau Germania vor trece la un alt nivel. Sprijinul acordat celor care combat ISIS, de exemplu, se poate intensifica, uneori până la o intervenție atât de necesară pentru a evita transformarea Orientului Mijlociu într-un spațiu de atac, lipsit de control, din partea diferitelor organizații teroriste. Evident, aceasta a doua teorie nu are aceeași siguranță ca prima, dar există o posibilitate în acest sens, iar consecințele politice vor veni și ele, inevitabil.

Terorismul în România : un pericol nevăzut ?

În ceea ce privește România noi putem spune că suntem în siguranță. Nu din cauza faptului că România nu a fost sau nu este o țintă pentru teroriști. Mai degrabă datorită faptului că cei meniți să ține sub control această amenințare își fac datoria, iar în acest sens clasa politică și legea trebuie să le ofere tot concursul necesar. Sistemul de securitate al României funcționează, echilibrul dintre libertate și securitate este construit într-un mod corect, iar amenințările teroriste sunt, momentan ținute sub control.

Nu am văzut acțiuni teroriste pe teritoriul României, nu le-am văzut, ca să-mi parafrazez un coleg, tocmai datorită faptului că acestea au fost împiedicate la timp. Asta nu înseamnă că încercări n-au avut loc, ca pregătiri n-au fost în derulare, iar idei nu au existat. Din contră, asta ne arată ca avem un sistem de securitate funcțional, în ciuda criticilor aduse de libertarieni și extremiști, iar România este puțin mai sigur decât altă țări.

Desigur, nu ne aflăm nici în situația Franței sau a Marii Britanie. Nivelul de amenințare teroristă nu este același. Nici minoritatea musulmană, care poate servi ca un nucleu de recruți și o ascunzătoare de celule pentru teroriști, nu este aceeași, dar amenințarea în sine există. La un nivel mai mic și totuși semnificativ dacă ținem cont de faptul că principalul segment amenințat este cel al cetățenilor, al vieții lor. Din fericire serviciul de informații și securitate internă (SRI) își face treaba și și-o face bine.

În acest sens serviciile de informații ale României primesc, am putea spune, concursul necesar din partea politicului și din partea legilor în vigoare pentru a contracara amenințările de tip terorist și pentru a le țin sub control. Cred că ne putem întreba, pe bună dreptate, ce s-ar întâmpla dacă România ar renunța la o parte din securitatea ei pentru mai multă libertate ? Un echilibru există și trebuie menținut, între libertate și securitate, cele două conlucrând pentru binele cetățenilor.