Cine atacă SRI ? (II)

Mai demult am scris un articol intitulat ''Cine atacă SRI ?''. Prin articolul respectiv am încercat să ofer o perspectivă asupra unor atacuri venite din partea unor extremiști maghiari la adresa principalei instituții de intelligence din România. O perspectivă prin care să arăt că Serviciul Român de Informații este atacat tocmai de acei indivizi care se găsesc în conflict cu misiunea serviciului de apărare a intereselor naționale, cam în același mod în care Poliția Română este atacată, în mod natural, de către acei indivizi care încalcă legea și se găsesc în conflict cu obiectivele poliției.

O știre pe care am citit-o astăzi mă obligă să reiau această temă, adresându-mă de data asta nu atacurilor venite din partea unor separatiști, ci acelor atacuri venite din partea unor persoane reprezentative pentru corupția din România, pentru jocurile murdare. Prin asta mă refer la dl. Sorin Ovidiu Vântu. Unul din mogulii care au ajuns după gratii datorită actelor de corupție, cât și jocurilor politice murdare în care s-a implicat pe post de propagandist și manipulator al opiniei publice. Acesta s-a trezit din celula sa să scrie despre cum SRI-ul vinde această țară americanilor.

Cu alte cuvinte Sorin Ovidiu Vântu s-a alăturat familiei celor care critică Serviciul Român de Informații. Nimic surprinzător în asta. Este la fel de natural pentru un om arestat sub acuzația de corupție, prin intermediul interceptărilor, să fie un critic al SRI, la fel cum este pentru un drogat să critice Poliția Română la tot pasul. Mai ciudat este când aceste critici sunt considerate importante de către opinia publică, mass-media, iar unor astfel de indivizi chiar li se dă crezare. E ca și cum ai da crezare unui comunist care-ți vorbește despre crimele capitaliștilor. Un lucru ilogic.

Serviciul Român de Informații este atacat de toți cei care se găsesc în conflict cu misiunea serviciului. Inclusiv de către acele persoane care se fac vinovate de acte de corupție. Persoane precum S.O. Vântu. Astfel de oameni atacă serviciul pentru că serviciul le stă în cale sau chiar contribuie la arestarea lor, așa cum a pățit mogulul vechii realități. Aceștia sunt oameni care atacă SRI. Fără argumente logice, fără dovezi palpabile, doar cu niște opinii care primesc prea multă atenție.

Un exercițiu de logică este suficient pentru a realiza cât valorează opinia lui Sorin Ovidiu Vântu despre SRI și cât de subiectivă este aceasta. Când ne gândim că S.O.V. a fost arestat prin intermediul unor interceptări, lucru la care SRI a contribuit cu siguranță, putem să înțelegem că între cele două părți există un conflict clar, iar S.O.V. nu va veni niciodată cu vorbe de laudă la adresa unei instituții care a contribuit enorm la desființarea sa, ca și a altor moguli și exponenți ai corupției din România sec. XXI.

Deci mă întreb din nou, în acest al doilea articol, cine atacă SRI ? Tocmai acei indivizi care se găsesc în conflict cu obiectivele serviciului. Sorin Ovidiu Vântu este unul din exponenții fenomenului de corupție și manipulare mediatică, arestat datorită unor instituții precum SRI și DNA. Este normal ca el să se erijeze într-un critic al sistemului și să atace acele instituții care l-au pus unde se află acum. În schimb nu este normal ca un astfel de individ, care vorbea la telefon despre cum să manipuleze masele în favoarea unor candidați și care acum este închis pentru acte de corupție, să fie crezut.

P.S. Sorin Ovidiu Vântu a spus că SRI a vândut România Americii. Mă gândesc că este și normal pentru dl. Vântu să critice nu doar instituții ale statului român, ci și principalul nostru partener strategic, având în vedere că SUA a venit mereu cu pretenția ca România să-și rezolve problemele de corupție. Probleme care reprezintă o slăbiciune de securitate pentru această țară și prin extensie pentru Alianța Nord-Atlantică din care facem parte. Poate dl. Vântu preferă Rusia, oligarhii sunt la mare căutare acolo și primesc locuri de cinste lângă foștii ofițeri KGB de la Kremlin.

Câte puțin despre manipulare

 În ultimul meu articol am scris despre felul în care Federația Rusă folosește războiului psihologic, respectiv manipularea, ca și o armă de bază în politica sa externă. Astăzi vreau să scriu câteva rânduri despre manipulare în esența sa. Nu doar felul în care Rusia folosește această armă, ci cum se folosește.

Pentru început să vedem ce reprezintă manipularea. În DEX ea este definită ca un procedeu prin care modul de a gândi sau a acționa a unor indivizi sau comunități poate fi influențat. La comunități distrugerea identității și a valorilor naționale este primul pas spre a induce propriile interese prin manipulare. Dar și manipularea individului este un pas în această direcție. Acest procedeu are și el secretele și metodele sale, specifice breslei.

Manipularea mizează pe sentimentele și instinctul persoanei umane. Evident și pe dezinformare. Este un lucru bine cunoscut că emoțiile tind să fie mai puternice decât rațiune. Astfel încât singurul lucru necesar pentru a influența pe cineva este trecerea de zidul rațiunii direct spre latura emoțională/sentimentală a psihicului.

Pentru asta există mai multe metode. Un exemplu concret este o emisiune tv în care populația este îndemnată la revoltă nu pe baza unor argumente raționale, dovedite, ci pe baza unor argumente de tip emoțional. Care să apele fie la acea latură sentimentală a minții, fie la instinctul uman și la pornirile noastre cele mai violente.

O virgulă pusă într-un anumit loc poate influența de asemenea. Un simplu mesaj online în care o persoană este lingușită, iar apoi cu o virgulă criticată, poate face persoana respectivă să accepte critica, la fel și pe cei care citesc mesajul respectiv.

Pe baza sentimentelor și a instinctului mai multe grupuri de oameni au reușit să manipuleze lumea. Avem exemplul nazismului, care apelând la teamă și ură a reușit să provoace o revoltă împotriva evreilor. Exemplul comunismului care apelând la dorința de bogăție și la ură a reușit să provoace căderea unui imperiu sau, mai nou, exemplul Federației Ruse care apelează la religie, ideologie, retorică anti-imperialistă și pro-ecologie pentru a subordona latura sentimentale a minții.

O altă unealtă a manipulării ține de imagine, versuri, latura artistică. Este foarte ușor să influențezi ceva prin procedee artistice, ca să le zic așa. Acestea ajung cel mai bine în subconștient și influențează cel mai mult gândirea. O simplă poză sau un simplu titlu pot influența automat o reacție anume sau pot face legături cu alte subiecte. 

De la guverne la presă manipularea se găsește peste tot. Fie ea ofensivă sau defensivă, conștientă sau inconștientă, pozitivă sau negativă (și asta ține de ideile individului) manipularea reprezintă unul din cele mai des întâlnite aspecte ale societății noastre. Un aspect care poate influența oamenii în direcții diferite. Poate acorda putere unora sau altora, poate face lucru bune sau rele. Dar ea, manipularea, este prezentă.

Scriam mai sus că pentru a ajunge la sentimentele și instinctul persoanei manipularea trebuie să treacă de zidul rațiunii. Ori asta înseamnă că rațiunea este principala apărare a individului împotriva procedeelor de manipulare și dezinformare.

Omul este o persoană trinitară prin natura sa. Nu mă refer la un aspect religios, ci și psihologic. Sigmund Freud și Carl Jung au considerat că mintea umană are trei laturi. Pentru cazul de față am să împart și eu psihicul în trei aspecte diferite: instinct, rațiune și conștiință. Instinctul reprezintă latura noastră animalică, primară, care se bazează exclusiv pe impulsuri emoționale. Conștiința reprezintă sentimentele și regulile din adâncul minții noastre care ne ghidează viața, iar rațiunea este acea latura a minții care procesează practic toată informația.

Ea, rațiunea, trebuie să fie echilibrul dintre cele trei aspecte ale psihicului și tot ea trebuie să le protejeze pe acestea și să le țină sub control. Pentru asta este necesară informația.

Rațiunea funcționează cel mai bine când persoana umană deține mai multe informații, din surse variate, și ca atare poate procesa și judeca în mod critic orice informație primită, ținând sub control impulsurile de altă natură care tind de cele mai multe ori să fie revoltate sau alarmate prin tehnici de manipulare.

Așa că educația e fundamentală. Un popor educat e un popor greu de manipulat. Un individ educat privește o emisiune, două, citește o carte, un articol, dar nu acceptă automat orice informație ci se documentează, procesează. Nu se lasă stăpânit de urlete și îndemnuri sentimentalo-instinctuale, ci trece totul prin procesorul rațiunii, al gândirii. Principalul oponent al manipulării.