În timpul vizitei sale în Ecuador Papa Francisc a abordat o temă de mare interes pentru viitorul lumii în care trăim: familia. Le-a vorbit oamenilor despre cât de importantă este familia în calitatea sa de școală pentru viitoarele generații, dar și prin prisma rolului pe care-l joacă pentru a ține închegată o societate. Familia este nucleul oricărei societăți. În ea se dezvoltă individul, este educat, deprinde anumite valori. Tot ea îl susține pe viitor, asigură de cele mai multe ori un climat psihologic pozitiv, este legată de creșterea natalității și menține oamenii împreună. Nu suntem simpli indivizi pierduți prin lume, ci facem parte dintr-o familie cu obiceiuri, cu valori, la fel de mult cum facem parte din alte forme de comunitate. Familia este de fapt comunitatea primară.
Perspectiva Suveranului Pontif este, din acest punct de vedere, corectă. Familia reprezintă capitalul social suprem prin definiție. Viitorul societății ca atare este dependent de familie. Religia și știința confirmă acest lucru, pe de o parte prin importanța pe care majoritatea doctrinelor religioase o acordă familiei (în Creștinism, Iudaism și Islam găsim porunca de a-ți onora părinții), iar pe de alta prin perspectiva pe care teoria evoluției, dezvoltată de marele om de știință Charles Darwin, o propune în cazul familiei. Apariția familiei a fost un rezultat firesc al evoluției umane, un răspuns, o adaptare la o necesitate. Femeile și copiii aveau o șansă mai mare de supraviețuire dacă se legau de un singur bărbat și acela știa că-și hrănește o familie proprie și nu pe urmașii altora. Totodată a întărit orice societate, acționând ca o școală pentru cei tineri și asigurând astfel viitorul.
Rolul familiei s-a diminuat mult în epoca noastră. Oamenii evită să-și construiască familii. Acest lucru ține și de o respingere a maturității, a responsabilităților, în favoarea unei stagnări în atitudini copilărești dedicate plăcerii de dragul plăcerii. Deși pe plan personal nu este o situație tocmai sănătoasă din punct de vedere psihologic, ne interesează în primul rând planul social. Nici aici lipsa familiilor nu este mai puțin negativă, din contră. Societatea contemporană este tot mai dezbinată și mai lipsită de valori solide ori de oameni sănătoși și dornici de succes tocmai din lipsa familiei tradiționale. Motivele sunt de fapt mai multe (doar marxismul limitează întotdeauna orice problemă la o singură cauză), dar acesta nu poate să fie ignorat.
O societate construită pe nucleul familiei este o societate cu viitor. Într-o astfel de societate națiunea se bucură de o creștere a natalității care în schimb asigură resursa umană atât de necesară pe plan politic. Pe de altă parte nu este o înmulțire primitivă în care viitorul copiilor este lăsat în mâna soartei, ci o înmulțire în care copilul, viitorul națiunii, crește și se dezvoltă în cadrul familiei. Primește o educație, niște valori și implicit un sens în viață, iar de multe ori este tentat să exceleze nu doar pentru sine, ci și pentru a aduce bucurie și, de ce nu, mândrie propriei familii.De asta în veacurile trecute familia a fost un motor excelent pentru încurajarea competitivității. Copilul se dezvoltă totodată sănătos, înconjurat de afecțiunea părinților, bunicilor și rudelor sale, făcând parte din ceva mai mare și evitând astfel unele din motivele depresiei ori singurătății.
Familia este un capital social, iar statul ar trebui să depună eforturi serioase pentru a încuraja familia. Nu doar statul, ci toți factorii de influență într-o societate democratică. Școala, mass-media, cultele religioase, sunt locuri unde noțiunea de familie poate și trebuie să fie promovată, încurajată ca și ceva ce împuternicește persoana, nu o suprimă. Familia într-un sens tradițional, care are rezultate pe plan social și care nu reprezintă o simplă idilă, o simplă aventură de moment fără nici un rezultat și fără nici o contribuție reală la societate. Știu că într-o lume tot mai individualistă societatea nu prea contează, dar nu putem ignora faptul că facem parte dintr-un corp numit societate, națiune, cum vreți, iar ce se întâmplă cu acest corp ne afectează la un moment dat. Prosperitatea și bună starea generală, unitatea și buna funcționare a organismului numit națiune trebuie să fie un lucru urmărit de toată lumea (fără a călca în picioare demnitatea și libertatea persoanei umane).
Desigur, nici promovarea în sine nu este suficientă. Scriam odată despre avort și cum statul ar trebui să găsească alternative mai bune la interzicerea avortului. Avortul s-ar face atât în legalitate cât și-n ilegalitate (în condiții mai periculoase pentru persoană). Nu este o măsură bună pentru încurajarea natalității. Natalitatea trebuie încurajată în primul rând prin condiții favorabile. La fel și familia. Nu doar promovarea în sine a familiei ca și concept, ci și formarea unor condiții favorabile pentru apariția și dezvoltarea familiilor, reducerea riscurilor și asigurarea bună stării.
În sfârșit, familia este necesară în orice societate. Orice societate are doi piloni la baza: individul și familia. Familia înseamnă capital social fiindcă produce capital social, iar cuvintele Suveranului Pontif nu puteau să fie mai adevărate. Încurajarea familiilor este un lucru de care statul (și societatea în general) trebuie să se preocupe pentru a-și asigura propria supraviețuire și propria sănătate socio-politică, propriul viitor de fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu