Rece e iarna ce ne-nconjoară acum
Ca și vântul ce bate pe drum,
Crud întuneric de nepătruns
A cărui taină viața-a ascuns.
Cade zăpada pe vechiul pământ
Unde natura era de neînfrânt,
Totul e alb, iar cerul e negru
Și doar molidul rămâne integru.
Dar prin întuneric lumina răzbate
Și de pe cer începe să se arate,
Misterul străbun, el sfântul soare
Învingător, peste ninsoare.
El vine-n lume la capăt de lună
Și biruiește orice furtună,
El este Sol ce vine din nou
Lumina sa ne-o face cadou.
Și iarna toată-i fuge din cale
În timp ce el s-arată în vale,
Natura toată cu el înviază
Și lumina pe cer se așează.
Iar de pe cer tot cade o stea
Luminătoare rămâne și ea,
Arată calea spre-un nou infinit
Lăsând un dor, un cânt de alint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu